>

  număr 22 din 2001-02-22 00:00:00 pentru ratificarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, adoptată la Espoo la 25 februarie 1991



LEGE nr. 22 din 22 februarie 2001 pentru ratificarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, adoptată la Espoo la 25 februarie 1991

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic

Se ratifică Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră , adoptată la Espoo la 25 februarie 1991.

-****-

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 5 septembrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p.PREŞEDINTELE SENATULUI,

NICOLAE VĂCĂROIU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 6 februarie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALER DORNEANU

Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 105 din data de 1 martie 2001

 

 

CONVENŢIE din 25 februarie 1991 privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*)

Părţile la această convenţie,

conştiente de interdependenţa dintre activităţile economice şi consecinţele acestora asupra mediului,

afirmând necesitatea de a asigura o dezvoltare raţională şi durabilă din punct de vedere ecologic,

hotărâte să intensifice cooperarea internaţională în domeniul evaluării impactului asupra mediului, îndeosebi în context transfrontieră,

conştiente de necesitatea şi de importanţa elaborării de politici cu caracter anticipativ şi prevenirii, atenuării şi monitorizării oricărui impact negativ important asupra mediului în general şi, în special, în context transfrontieră,

reamintind prevederile pertinente ale Cartei Naţiunilor Unite, ale Declaraţiei Conferinţei Naţiunilor Unite asupra mediului de la Stockholm, ale Actului final al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (C.S.C.E.) şi ale documentelor finale ale reuniunilor de la Madrid şi Viena ale reprezentanţilor statelor participante la C.S.C.E.,

constatând cu satisfacţie măsurile pe care statele sunt pe cale să le adopte pentru ca evaluarea impactului asupra mediului să fie practicată în aplicarea legilor şi a reglementărilor lor administrative, precum şi a politicii lor naţionale,

conştiente de necesitatea de a lua în considerare, în mod expres, factorii de mediu la începutul procesului decizional, recurgând la evaluarea impactului asupra mediului la toate nivelurile administrative oportune, ca instrument necesar în vederea îmbunătăţirii calităţii informaţiilor furnizate factorilor de decizie şi permiţând acestora să ia decizii raţionale din punct de vedere al mediului, concentrate pe limitarea pe cât posibil a impactului negativ semnificativ al activităţilor, îndeosebi în context transfrontieră,

atente la eforturile organizaţiilor internaţionale de a promova practica evaluării impactului asupra mediului atât la nivel naţional, cât şi internaţional şi ţinând seama de activităţile desfăşurate în acest sens sub auspiciile Comisiei Economice a Naţiunilor Unite pentru Europa, îndeosebi de rezultatele Seminarului privind evaluarea impactului asupra mediului (septembrie 1987, Varşovia - Polonia), şi luând act de Obiectivele şi principiile privind evaluarea impactului asupra mediului, adoptate de Consiliul de conducere al Programului Naţiunilor Unite pentru mediu şi de Declaraţia ministerială privind dezvoltarea durabilă (mai 1990, Bergen - Norvegia),

au convenit următoarele:

Art. 1: Definiţii

În sensul prezentei convenţii:

(i) părţi înseamnă părţile contractante ale prezentei convenţii numai dacă textul nu prevede altfel;

(ii) partea de origine înseamnă partea sau părţile contractante ale prezentei convenţii sub jurisdicţia căreia/cărora o activitate propusă se realizează;

(iii) parte afectată înseamnă partea sau părţile contractante ale prezentei convenţii asupra căreia/cărora activitatea propusă poate avea un impact transfrontieră;

(iv) părţi interesate înseamnă partea de origine şi partea afectată, care procedează la o evaluare a impactului asupra mediului în aplicarea prezentei convenţii;

(v) activitate propusă înseamnă orice activitate sau orice proiect care vizează modificarea majoră a unei activităţi, a cărui executare face obiectul deciziei unei autorităţi competente în concordanţă cu întreaga procedură naţională aplicabilă; evaluarea impactului asupra mediului înseamnă o procedură naţională având drept scop evaluarea impactului probabil asupra mediului al unei activităţi propuse;

(vi) impact înseamnă orice efect produs asupra mediului de o activitate propusă, inclusiv asupra sănătăţii şi securităţii umane, asupra florei, faunei, solului, aerului, apei, climei, peisajului şi monumentelor istorice sau asupra altor construcţii, ori interacţiunea dintre aceşti factori; totodată termenul desemnează şi efectele asupra patrimoniului cultural sau asupra condiţiilor socioeconomice rezultate din modificarea acestor factori;

(vii) impact transfrontieră înseamnă orice impact, nu neapărat de natură globală, produs de o activitate propusă în limitele unei zone de sub jurisdicţia unei părţi, a cărui origine fizică se situează, total sau parţial, în cadrul zonei aflate sub jurisdicţia unei alte părţi;

(viii) autoritate competentă înseamnă autoritatea sau autorităţile naţionale desemnate de către o parte ca responsabile cu îndeplinirea sarcinilor ce le revin prin prezenta convenţie şi/sau autoritatea sau autorităţile învestite de către o parte cu puteri decizionale privind o activitate propusă;

(ix) public înseamnă una sau mai multe persoane fizice ori juridice.

Art. 2: Dispoziţii generale

1.Părţile vor lua, individual sau împreună, toate măsurile adecvate şi eficiente pentru prevenirea, reducerea şi controlul impactului transfrontieră negativ semnificativ, pe care activităţile propuse îl produc asupra mediului.

2.Fiecare parte va stabili măsurile juridice, administrative sau de altă natură, necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii, inclusiv pentru stabilirea unei proceduri de evaluare a impactului asupra mediului, care să permită participarea publicului în ceea ce priveşte activităţile propuse, menţionate în anexa nr. I, care pot cauza un impact transfrontieră negativ semnificativ asupra mediului, precum şi pentru pregătirea documentaţiei de evaluare a impactului asupra mediului, descrisă în anexa nr. II.

3.Partea de origine va veghea ca, în concordanţă cu prevederile prezentei convenţii, să se procedeze la o evaluare a impactului asupra mediului înainte de luarea deciziei de a autoriza sau de a întreprinde o activitate propusă, menţionată în anexa nr. I, care poate cauza un impact transfrontieră negativ semnificativ asupra mediului.

4.Partea de origine va veghea, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, ca orice activitate propusă, menţionată în anexa nr. I, care poate provoca un impact transfrontieră negativ semnificativ, să fie notificată părţilor afectate.

5.Părţile interesate vor angaja discuţii, la iniţiativa oricăreia dintre ele, pentru a afla dacă una sau mai multe activităţi propuse, neînscrise în lista prevăzută în anexa nr. I, sunt susceptibile să producă un impact transfrontieră negativ semnificativ şi, ca urmare, acestea vor fi tratate ca şi cum ar fi înscrise în listă. Dacă părţile vor fi de acord că este bine astfel, activitatea sau activităţile în chestiune vor fi tratate în acest fel. Anexa nr. III cuprinde criteriile generale aplicabile în determinarea semnificaţiei impactului asupra mediului pentru activităţile neînscrise în anexa nr. I.

6.În conformitate cu prevederile prezentei convenţii, partea de origine va oferi publicului din zonele care ar putea fi afectate posibilitatea să participe la procedurile adecvate de evaluare a impactului asupra mediului privind activităţile propuse şi va veghea ca posibilitatea oferită publicului părţii afectate să fie echivalentă cu cea oferită propriului public.

7.Evaluările impactului asupra mediului, prevăzute de prezenta convenţie, se vor efectua cel puţin în stadiul de proiect al activităţii propuse. În măsura dorită părţile vor încerca să aplice principiile evaluării impactului asupra mediului în politici, planuri şi programe.

8.Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta dreptul părţilor de a aplica la scară naţională legile, reglementările, dispoziţiile administrative sau practicile juridice acceptate, care vizează protejarea informaţiilor a căror divulgare ar prejudicia secretul industrial şi comercial sau securitatea naţională.

9.Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta dreptul fiecărei părţi de a aplica, prin acorduri bilaterale sau multilaterale, dacă acestea există, măsuri mai restrictive decât cele prevăzute în prezenta convenţie.

10.Prevederile prezentei convenţii nu vor prejudicia obligaţiile care pot reveni părţilor în temeiul dreptului internaţional privind activităţile care au sau pot avea un impact transfrontieră.

Art. 3: Notificarea

1.Pentru o activitate propusă, menţionată în anexa nr. I, care este susceptibilă să provoace un impact transfrontieră negativ semnificativ, partea de origine va notifica, în scopul unor consultări suficiente şi eficiente conform prevederilor art. 5, oricărei alte părţi pe care o consideră că ar putea fi parte afectată, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de momentul informării publicului propriu, despre activitatea propusă.

2.Această notificare va conţine, inter alia:

a)informaţii privind activitatea propusă, inclusiv orice informaţie disponibilă despre impactul posibil transfrontieră al acesteia;

b)informaţii privind natura deciziei care ar putea fi luată;

c)indicarea unui interval de timp rezonabil pentru comunicarea unui răspuns conform pct. 3, luându-se în considerare natura activităţii propuse.

Se pot include aici informaţiile menţionate la pct. 5.

3.Partea afectată va răspunde părţii de origine în intervalul de timp specificat în notificare, confirmând acesteia primirea notificării, şi va arăta dacă intenţionează să participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului.

4.Dacă partea afectată răspunde că nu intenţionează să participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului sau dacă nu răspunde în intervalul de timp specificat în notificare, prevederile pct. 5, 6, 7 şi 8 şi ale art. 4-7 nu se vor aplica. În aceste situaţii nu este prejudiciat dreptul părţii de origine de a stabili dacă se va efectua o evaluare a impactului asupra mediului, pe baza legislaţiei şi practicii naţionale.

5.La primirea unui răspuns de la partea afectată, care indică dorinţa sa de a participa la procedura de evaluare a impactului asupra mediului, partea de origine va comunica, dacă nu a făcut-o deja, părţii afectate:

a)informaţiile adecvate privind procedura de evaluare a impactului asupra mediului, împreună cu termenul limită pentru transmiterea observaţiilor;

b)informaţiile adecvate privind activitatea propusă şi impactul transfrontieră negativ semnificativ pe care aceasta l-ar putea avea.

6.Partea afectată va comunica părţii de origine, la cererea acesteia, toate informaţiile obţinute în mod rezonabil privind mediul susceptibil să fie afectat, aflat sub jurisdicţia părţii afectate, dacă această informaţie este necesară la întocmirea documentaţiei pentru evaluarea impactului asupra mediului. Informaţiile vor fi comunicate prompt, printr-un organism mutual, dacă acesta există.

7.Atunci când o parte consideră că ar putea fi afectată de un impact transfrontieră negativ semnificativ datorat unei activităţi propuse, menţionată în anexa nr. I, şi nu s-a făcut nici o notificare conform dispoziţiilor pct. 1, la cererea părţii afectate, părţile interesate vor face schimb de informaţii suficiente în scopul angajării discuţiilor, pentru a afla dacă se va produce un impact transfrontieră negativ semnificativ. Dacă părţile sunt de acord că este probabil un impact transfrontieră negativ semnificativ, prevederile prezentei convenţii se vor aplica în consecinţă. Dacă părţile nu se pot pune de acord asupra probabilităţii producerii unui impact transfrontieră negativ semnificativ, oricare dintre părţi are dreptul să supună chestiunea unei comisii de investigare, conform prevederilor anexei nr. IV, pentru ca aceasta să se exprime asupra probabilităţii apariţiei unui impact transfrontieră negativ semnificativ, în cazul în care nu au convenit asupra unei alte metode de rezolvare a problemei.

8.Părţile interesate se vor asigura ca publicul părţii afectate din zonele potenţial afectate să fie informat despre activitatea propusă şi să aibă posibilitatea de a formula observaţii sau obiecţii în legătură cu activitatea şi ca acestea să fie transmise autorităţii competente a părţii de origine, fie direct, fie, dacă este cazul, prin intermediul părţii de origine.

Art. 4: Constituirea documentaţiei pentru evaluarea impactului asupra mediului

1.Documentaţia pentru evaluarea impactului asupra mediului, care se înaintează autorităţii competente a părţii de origine, va conţine cel puţin informaţiile menţionate în anexa nr. II.

2.Partea de origine va comunica părţii afectate, prin intermediul unui organism mutual, dacă acesta există, documentaţia de evaluare a impactului asupra mediului. Părţile interesate vor organiza distribuirea documentaţiei autorităţilor şi publicului părţii afectate din zonele potenţial afectate şi vor asigura transmiterea observaţiilor formulate autorităţii competente a părţii de origine, fie direct acestei autorităţi, fie, dacă este cazul, prin intermediul părţii de origine, într-un termen rezonabil, înainte de luarea deciziei finale privind activitatea propusă.

Art. 5: Consultări pe baza documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului

După întocmirea documentaţiei de evaluare a impactului asupra mediului partea de origine va începe fără întârziere consultări cu partea afectată privind, inter alia, impactul transfrontieră potenţial al activităţii propuse şi măsurile de reducere sau de eliminare a acestuia. Consultările se vor referi la:

a)alternative posibile la activitatea propusă, inclusiv alternativa renunţării la activitate şi măsurile posibile pentru atenuarea impactului transfrontieră negativ semnificativ şi monitorizarea efectelor acestor măsuri, cheltuielile fiind suportate de partea de origine;

b)alte forme de asistenţă mutuală pentru reducerea oricărui impact transfrontieră negativ semnificativ al activităţii propuse;

c)orice alte probleme pertinente, legate de activitatea propusă.

Părţile vor conveni la începerea consultărilor asupra unei perioade rezonabile ca durată a acestora. Aceste consultări se pot derula printr-un organism mutual adecvat, acolo unde acesta există.

Art. 6: Decizia finală

1.Părţile se vor asigura că în decizia finală privind activitatea propusă s-au luat în considerare rezultatul evaluării impactului asupra mediului, inclusiv documentaţia pentru evaluarea impactului asupra mediului, precum şi observaţiile primite conform art. 3 pct. 8 şi art. 4 pct. 2 şi rezultatul consultărilor la care se referă art. 5.

2.Partea de origine va comunica părţii afectate decizia finală privind activitatea propusă, precum şi motivele şi consideraţiile pe care aceasta s-a fundamentat.

3.Dacă informaţii suplimentare privind impactul transfrontieră semnificativ al unei activităţi propuse, care nu erau disponibile la momentul luării deciziei privind acea activitate şi care ar fi putut influenţa sensibil această decizie, devin disponibile unei părţi interesate înaintea începerii activităţii, acea parte va informa imediat cealaltă parte sau celelalte părţi interesate. Dacă una dintre părţile interesate solicită, vor avea loc consultări pentru a se stabili dacă trebuie reexaminată decizia.

Art. 7: Analiza ulterioară realizării proiectului

1.Părţile interesate vor stabili, la cererea oricăreia dintre ele, dacă este necesară efectuarea unei analize ulterioare realizării proiectului şi, în caz afirmativ, care este amploarea acesteia, luând în considerare impactul transfrontieră negativ semnificativ al activităţii pentru care s-a efectuat o evaluare a impactului asupra mediului conform acestei convenţii. Orice analiză ulterioară realizării proiectului va include în mod special supravegherea activităţii şi determinarea oricărui impact transfrontieră negativ. Aceste obligaţii pot fi întreprinse în scopul atingerii obiectivelor prezentate în anexa nr. V.

2.În cazul în care ca urmare a analizei ulterioare realizării proiectului partea de origine sau partea afectată are temeiuri rezonabile să creadă că există un impact transfrontieră negativ semnificativ sau că au fost descoperiţi factori care sunt rezultatul unui astfel de impact, aceasta va informa imediat cealaltă parte. În această situaţie părţile interesate se vor consulta asupra măsurilor necesare în vederea reducerii sau eliminării impactului.

Art. 8: Cooperare bilaterală şi multilaterală

În scopul respectării obligaţiilor ce le revin prin prezenta convenţie părţile au dreptul să continue să aplice acordurile bilaterale, multilaterale sau alte înţelegeri în vigoare ori să încheie altele noi. Aceste acorduri sau înţelegeri pot prelua ca elemente de bază prevederile enumerate în anexa nr. VI.

Art. 9: Programe de cercetare

Părţile vor acorda o atenţie specială stabilirii sau intensificării programelor de cercetare specifice care urmăresc:

a)îmbunătăţirea metodelor calitative şi cantitative utilizate pentru evaluarea impactului activităţilor propuse;

b)realizarea unei mai bune înţelegeri a relaţiilor cauză-efect şi a rolului lor în managementul integrat al mediului;

c)analizarea şi supravegherea aplicării eficiente a deciziilor privind activităţile propuse, în scopul micşorării sau prevenirii impactului;

d)perfecţionarea metodelor care stimulează creativitatea în căutarea soluţiilor de înlocuire a activităţii propuse, precum şi a modurilor de producţie şi de consum raţionale din punct de vedere ecologic;

e)perfecţionarea metodelor care să permită aplicarea principiilor evaluării impactului asupra mediului la nivel macroeconomic.

Rezultatele programelor enumerate mai sus vor face obiectul schimbului între părţi.

Art. 10: Statutul anexelor

Anexele ataşate la prezenta convenţie fac parte integrantă din aceasta.

Art. 11: Reuniunea părţilor

1.Părţile se vor reuni, pe cât posibil, cu ocazia sesiunilor anuale ale consilierilor guvernamentali din ţările C.E.E. pentru problemele mediului şi apelor. Prima reuniune a părţilor va avea loc cel mai târziu la un an de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii. Ulterior se vor ţine întâlniri ale părţilor ori de căte ori acestea vor considera necesar la oricare dintre reuniunile lor sau la cererea scrisă a uneia dintre părţi, cu condiţia ca această cerere să fie susţinută de cel puţin o treime din numărul părţilor în interval de 6 luni de la data comunicării ei de către secretariat.

2.Părţile vor urmări în permanenţă punerea în aplicare a prezentei convenţii şi, având în vedere acest lucru:

a)vor examina politicile şi abordările lor metodologice în domeniul evaluării impactului asupra mediului, în scopul îmbunătăţirii în continuare a procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontieră;

b)vor schimba informaţii privind experienţa câştigată în încheierea şi punerea în aplicare a acordurilor bilaterale şi multilaterale sau a altor înţelegeri privind utilizarea evaluării impactului asupra mediului în context transfrontieră, la care una sau mai multe dintre ele este/sunt parte;

c)vor solicita, acolo unde este cazul, asistenţa comitetelor ştiinţifice şi a organismelor internaţionale competente pentru aspectele tehnice şi metodologice care privesc realizarea obiectivelor prezentei convenţii;

d)vor analiza şi vor adopta prin consens, la prima lor reuniune, propriile regulamente de procedură;

e)vor examina şi, dacă este necesar, vor adopta propuneri de amendare a prezentei convenţii;

f)vor lua în considerare şi vor întreprinde orice acţiune suplimentară care poate fi necesară în vederea realizării scopurilor prezentei convenţii.

Art. 12: Dreptul de vot

1.Fiecare parte la această convenţie va avea un singur vot.

2.Exceptând prevederea pct. 1, organizaţiile regionale de integrare economică, în probleme din aria competenţelor lor, vor dispune în exercitarea dreptului lor de vot de un număr de voturi egal cu numărul statelor lor membre care sunt parte la prezenta convenţie. Aceste organizaţii nu îşi vor exercita dreptul de vot dacă statele lor membre l-au exercitat pe al lor şi viceversa.

Art. 13: Secretariatul

Secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa va îndeplini următoarele funcţii de secretariat:

a)convocarea şi pregătirea reuniunilor părţilor;

b)transmiterea către părţi a rapoartelor şi a altor informaţii primite în concordanţă cu prevederile prezentei convenţii;

c)îndeplinirea altor funcţii prevăzute de prezenta convenţie sau atribuite de către părţi.

Art. 14: Amendamente la convenţie

1.Orice parte are dreptul să propună amendamente la prezenta convenţie.

2.Propunerile de amendamente vor fi înaintate în scris secretariatului, care le va comunica tuturor părţilor. Acestea vor fi examinate de părţi la următoarea lor reuniune, cu condiţia ca secretariatul să le fi trimis părţilor cu cel puţin 90 de zile înainte.

3.Părţile vor depune toate eforturile pentru a ajunge la un acord, prin consens, privind orice amendament propus la prezenta convenţie. Dacă toate eforturile pentru a obţine consensul au fost epuizate şi nu s-a ajuns la nici un acord, amendamentul va fi adoptat, în ultimă instanţă, cu votul unei majorităţi de trei pătrimi din numărul părţilor prezente şi votante la reuniune.

4.Amendamentele la prezenta convenţie, adoptate în concordanţă cu pct. 3, vor fi înaintate de către depozitar tuturor părţilor pentru ratificare, aprobare sau acceptare. Ele vor intra în vigoare pentru părţile care le-au ratificat, le-au aprobat sau le-au acceptat în a 90-a zi după primirea de către depozitar a notificării ratificării, aprobării sau acceptării de către cel puţin trei pătrimi din numărul total al părţilor. După această dată ele vor intra în vigoare pentru orice altă parte în cea de-a 90-a zi după ce partea respectivă depune instrumentul său de ratificare, de aprobare sau de acceptare a amendamentelor.

5.În sensul prezentului articol, părţile prezente şi votante înseamnă părţile prezente la reuniune şi care exprimă un vot afirmativ sau negativ.

6.Procedura de votare descrisă la pct. 3 nu este privită ca un precedent pentru acordurile care vor fi negociate în cadrul Comunităţii Economice pentru Europa.

Art. 15: Soluţionarea diferendelor

1.În cazul apariţiei unui diferend între două sau mai multe părţi cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentei convenţii, acestea vor căuta o soluţionare prin negocieri sau prin orice altă metodă de rezolvare a diferendelor, acceptabilă părţilor în diferend.

2.În timpul semnării, ratificării, acceptării, aprobării ori aderării la prezenta convenţie sau în orice alt moment după aceea o parte are dreptul să declare în scris depozitarului că, pentru un diferend nerezolvat conform pct. 1, acceptă ca obligatoriu, în relaţia cu orice parte care acceptă aceeaşi obligaţie, unul sau ambele mijloace de soluţionare următoare:

a)înaintarea diferendului Curţii Internaţionale de Justiţie;

b)arbitrajul, în concordanţă cu procedura prezentată în anexa nr. VII.

3.Dacă părţile în diferend au acceptat ambele mijloace de soluţionare a diferendelor la care se referă pct. 2, diferendul poate fi înaintat numai Curţii Internaţionale de Justiţie, cu excepţia cazului în care părţile au convenit altfel.

Art. 16: Semnarea

Prezenta convenţie va fi deschisă pentru semnare la Espoo (Finlanda) de la 25 februarie la 1 martie 1991 şi după aceea la sediul Naţiunilor Unite din New York până la 2 septembrie 1991 de către statele membre ale Comisiei Economice pentru Europa, precum şi de către statele cu statut de membru consultativ al Comisiei Economice pentru Europa, conform paragrafului 8 din Rezoluţia 36 (IV) din 28 martie 1947 a Consiliului Economic şi Social, precum şi de către organizaţiile de integrare economică regională, constituite din statele suverane membre ale Comisiei Economice pentru Europa, cărora statele membre le-au transferat competenţa în probleme aflate sub incidenţa acestei convenţii, inclusiv competenţa de a încheia tratate privind aceste probleme.

Art. 17: Ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea

1.Prezenta convenţie va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării de către statele şi organizaţiile de integrare economică regională, semnatare.

2.Prezenta convenţie va fi deschisă spre aderare statelor şi organizaţiilor la care se referă art. 16 începând cu data de 3 septembrie 1991.

3.Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare vor fi depuse la secretarul general al Naţiunilor Unite, care îndeplineşte funcţia de depozitar.

4.Orice organizaţie la care se referă art. 16, care devine parte la prezenta convenţie fără ca nici unul dintre statele sale membre să fie parte, va respecta toate obligaţiile care decurg din convenţie. Atunci când unul sau mai multe state membre ale unei astfel de organizaţii sunt părţi la prezenta convenţie, organizaţia şi statele sale membre vor decide asupra responsabilităţilor lor pentru îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din această convenţie. În astfel de cazuri organizaţia şi statele sale membre nu sunt abilitate să îşi exercite simultan drepturile în cadrul prezentei convenţii.

5.În instrumentele lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare organizaţiile de integrare economică regională la care se referă art. 16 vor declara aria competenţei lor referitoare la problemele reglementate de convenţie. De asemenea, aceste organizaţii vor informa depozitarul despre orice modificare a ariei lor de competenţă.

Art. 18: Intrarea în vigoare

1.Prezenta convenţie va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data depunerii celui de-al 16-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

2.În sensul pct. 1, instrumentul depus de o organizaţie de integrare economică regională nu va fi considerat ca suplimentar pe lângă cele depuse de statele membre ale organizaţiei respective.

3.Pentru fiecare stat sau organizaţie la care se referă art. 16, care ratifică, acceptă sau aprobă prezenta convenţie ori care aderă după depunerea celui de-al 16-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data depunerii de către statul sau de organizaţia respectivă a instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

Art. 19: Retragerea

Oricând după 4 ani de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii pentru o parte acea parte se poate retrage din convenţie printr-o notificare scrisă către depozitar. Retragerea îşi va face efectul în cea de-a 90-a zi de la data primirii notificării de către depozitar. Această retragere nu va afecta aplicarea art. 3-6 pentru activităţile propuse pentru care s-a făcut notificarea conform pct. 1 al art. 3 sau pentru care s-a făcut o cerere conform pct. 7 al art. 3, înainte de momentul intrării în vigoare a retragerii.

Art. 20: Texte autentice

Originalul prezentei convenţii, ale cărei texte în limbile engleză, franceză şi rusă sunt autentice în aceeaşi măsură, va fi depozitat la secretarul general al Naţiunilor Unite.

Drept care subsemnaţii, având depline puteri, am semnat această convenţie.

Întocmită la Espoo (Finlanda) la 25 februarie 1991.

ANEXA Nr. I: LISTA cuprinzând activităţile propuse

1.Rafinării de petrol brut (cu excepţia întreprinderilor care fabrică numai lubrifianţi din petrol brut) şi instalaţii pentru gazeificarea şi lichefierea a cel puţin 500 tone de cărbune sau şisturi bituminoase pe zi

2.Termocentrale şi alte instalaţii de combustie cu o producţie termică egală sau mai mare de 300 MW şi centrale nucleare şi alte reactoare nucleare (cu excepţia instalaţiilor de cercetare pentru producerea şi conversia materialelor fisionabile şi a celor fertile, a căror putere maximă nu depăşeşte 1 kW sarcină termică continuă)

3.Instalaţii destinate numai pentru producerea sau pentru îmbogăţirea combustibililor nucleari, reprocesării combustibililor nucleari iradiaţi sau stocării depozitării finale şi prelucrării deşeurilor radioactive

4.Instalaţii mari pentru producerea primară a fontei şi oţelului şi pentru producerea metalelor neferoase

5.Instalaţii pentru extracţia azbestului şi pentru prelucrarea şi transformarea azbestului şi a produselor care conţin azbest: pentru produsele de azbociment, instalaţii care produc mai mult de 20.000 tone produs finit pe an; pentru materiale de fricţiune, instalaţii care produc mai mult de 50 tone produs finit pe an; pentru celelalte utilizări ale azbestului, instalaţii care utilizează mai mult de 200 tone pe an

6.Instalaţii chimice integrate

7.Construirea de autostrăzi şi drumuri pentru circulaţie rapidă, a liniilor de cale ferată pentru traficul feroviar la mare distanţă şi a aeroporturilor dotate cu o pistă principală lungă de cel puţin 2.100 m

8.Conducte cu secţiune mare pentru transportul gazelor şi al petrolului

9.Porturi comerciale şi căi navigabile interioare şi porturi fluviale care permit trecerea vaselor de peste 1.350 tone

10.Instalaţii de eliminare a deşeurilor: incinerare, tratare chimică, depozitarea deşeurilor toxice şi periculoase

11.Baraje mari şi rezervoare

12.Lucrări de captare a apelor subterane, dacă volumul anual de apă captată atinge sau depăşeşte 10 milioane m3

13.Instalaţii pentru fabricarea hârtiei şi a pastei de hârtie, cu o capacitate de cel puţin 200 tone materie uscată cu aer pe zi

14.Exploatări miniere pe scară largă, extragerea şi tratarea pe loc a minereurilor metalice sau a cărbunelui

15.Producerea hidrocarburilor din platforma continentală

16.Instalaţii mari pentru depozitarea produselor petroliere, petrochimice şi chimice

17.Despădurirea suprafeţelor mari

NOTĂ:

În sensul prezentei convenţii:

- termenul autostradă defineşte o şosea special proiectată şi construită pentru circulaţia autovehiculelor, care nu deserveşte proprietăţile riverane şi care:

a)este prevăzută, cu excepţia unor puncte singulare sau cu titlu temporar, pentru cele două sensuri de circulaţie, cu benzi carosabile distincte, separate de o bandă de teren nedestinată circulaţiei sau, în mod excepţional, separate prin alte mijloace;

b)nu intersectează la nivel nici o altă şosea, nici linii de cale ferată sau de tramvai, nici drumuri pentru circulaţia pietonală;

c)este semnalizată în mod special ca fiind o autostradă;

- expresia drumuri pentru circulaţie rapidă defineşte un drum rezervat circulaţiei autovehiculelor, accesibil numai prin căi de transfer sau prin intersecţii reglementate şi pe a cărui parte carosabilă sunt interzise, în mod special, oprirea şi staţionarea.

ANEXA Nr. II: CONŢINUTUL documentaţiei pentru evaluarea impactului asupra mediului

Informaţia care trebuie inclusă în documentaţia pentru evaluarea impactului asupra mediului, în conformitate cu art. 4, va conţine cel puţin:

a)descrierea activităţii propuse şi a scopului acesteia;

b)descrierea, dacă este posibil, a alternativelor posibile (de exemplu, de amplasare sau tehnologice) la activitatea propusă, inclusiv renunţarea la activitate;

c)descrierea mediului posibil să fie afectat de activitatea propusă şi alternativele la aceasta;

d)descrierea impactului potenţial al activităţii propuse şi al alternativelor ei asupra mediului şi o estimare a importanţei acestuia;

e)descrierea măsurilor de ameliorare propuse pentru a se reduce cât mai mult posibil impactul asupra mediului;

f)indicarea precisă a metodelor de prevenire şi sublinierea atât a presupunerilor, cât şi a datelor de mediu relevante folosite;

g)inventarul lacunelor în cunoştinţe şi al incertitudinilor constatate în compilarea informaţiilor solicitate;

h)conturarea programelor de supraveghere şi management şi a altor planuri pentru analiza ulterioară realizării proiectului, ori de câte ori este cazul;

i)un rezumat netehnic, inclusiv o prezentare grafică (hărţi, grafice etc.), ori de câte ori este cazul.

ANEXA Nr. III: CRITERII GENERALE aplicabile în determinarea semnificaţiei impactului asupra mediului pentru activităţile neînscrise în anexa nr. I

1.Atunci când părţile interesate au în vedere activităţi propuse, în conformitate cu art. 2 pct. 5, acestea vor stabili dacă activitatea propusă ar putea avea un impact transfrontieră negativ semnificativ, în mod deosebit în virtutea unuia sau mai multora dintre criteriile următoare:

a)dimensiunea: activităţi propuse care, prin natura lor, sunt mari pentru tipul respectiv de activitate;

b)amplasarea: activităţi propuse să fie amplasate într-o zonă sau în apropierea unei zone sensibile ori importante din punct de vedere ecologic (zonele umede desemnate prin Convenţia de la Ramsar, parcurile naţionale, rezervaţiile naturale, locurile de interes ştiinţific sau locuri importante din punct de vedere arheologic, cultural ori istoric) sau activităţi propuse să fie amplasate în locuri în care caracteristicile proiectului propus pot afecta semnificativ sănătatea populaţiei;

c)efecte: activităţile propuse ale căror efecte sunt deosebit de complexe şi potenţial negative, inclusiv cele cu efecte grave asupra omului, speciilor sau organismelor cu o valoare deosebită, cele care ameninţă utillizarea sau utilizarea potenţială a unei zone afectate şi activităţile care provoacă o povară suplimentară pe care mediul nu are capacitatea să o suporte.

2.Părţile interesate vor lua în considerare atât activităţile propuse amplasate în apropierea unei frontiere internaţionale, cât şi pe cele mai îndepărtate, care ar putea avea efecte transfrontieră semnificative la mare distanţă.

ANEXA Nr. IV: PROCEDURA DE INVESTIGARE

1.Partea sau părţile reclamante va/vor notifica secretariatului că va/vor supune unei comisii de investigare, stabilită în conformitate cu prevederile prezentei anexe, problema de a afla dacă o activitate propusă, menţionată în anexa nr. I, este susceptibilă să aibă un impact tranfrontieră semnificativ. Scopul investigaţiei este indicat în notificare. Secretariatul va notifica imediat această cerere de investigare tuturor părţilor la convenţie.

2.Comisia de investigare va fi alcătuită din 3 membri. Atât partea reclamantă, cât şi cealaltă parte participantă la procedura de investigare vor numi fiecare un expert ştiinţific sau tehnic, iar cei 2 experţi vor desemna de comun acord un al treilea expert, care va fi preşedintele comisiei de investigare. Acesta din urmă nu va avea aceeaşi naţionalitate cu a nici uneia dintre părţile aflate în procedura de investigare, nu va locui sau nu va folosi ca loc de reşedinţă teritoriul nici uneia dintre părţi, nu va fi angajat de nici una dintre ele şi nu va avea de a face cu cazul în nici o altă calitate.

3.Dacă preşedintele comisiei de investigare nu a fost desemnat în decurs de două luni de la numirea celui de-al doilea expert, la solicitarea uneia dintre părţi secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa va proceda la desemnarea preşedintelui într-un nou termen de două luni.

4.Dacă una dintre părţile la procedura de investigare nu numeşte un expert în decurs de o lună de la primirea notificării de la secretariat, cealaltă parte are dreptul să îl informeze în legătură cu aceasta pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care îl va desemna pe preşedintele comisiei de investigare în decursul următoarelor două luni. După desemnarea sa preşedintele comisiei de investigare va solicita părţii care nu a numit un expert să facă acest lucru în interval de o lună. După această perioadă preşedintele îl va informa pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care va proceda la numirea acestuia într-un nou termen de două luni.

5.Comisia de investigare va adopta propriile reguli de procedură.

6.Comisia de investigare are dreptul să ia măsurile pe care le consideră necesare pentru a-şi exercita funcţiile.

7.Părţile la procedura de investigare vor facilita activitatea comisiei de investigare şi, în mod special, folosind toate mijloacele aflate la dispoziţie:

a)vor furniza comisiei toate documentele, instrumentele şi informaţiile relevante;

b)vor permite comisiei, dacă este necesar, să citeze şi să audieze martori sau experţi şi vor lua în considerare depoziţia lor.

8.Părţile şi experţii vor proteja secretul tuturor informaţiilor pe care le primesc în mod confidenţial în cursul lucrărilor comisiei de investigare.

9.Dacă una dintre părţile la procedura de investigare nu se prezintă în faţa comisiei de investigare sau nu îşi susţine cauza, cealaltă parte are dreptul să ceară comisiei de investigare să continue procedurile şi să finalizeze lucrările. Absenţa uneia dintre părţi sau nesusţinerea cauzei nu va constitui un obstacol în calea continuării şi finalizării lucrărilor comisiei de investigare.

10.Cheltuielile comisiei de investigare, inclusiv retribuţia membrilor acesteia vor fi suportate în mod egal de părţile la procedura de investigare, cu excepţia situaţiei în care comisia de investigare stabileşte altfel, datorită unor împrejurări specifice cauzei; comisia de investigare va păstra o evidenţă a tuturor cheltuielilor sale şi va furniza părţilor o situaţie finală a acestora.

11.Orice parte care, în ceea ce priveşte scopul procedurii de investigare, are un interes de ordin material ce poate fi afectat de avizul dat de comisia de investigare are dreptul să intervină în timpul procedurii, cu acordul comisiei de investigare.

12.Deciziile comisiei de investigare în chestiuni de procedură vor fi luate cu majoritatea voturilor membrilor săi. Opinia definitivă a comisiei de investigare va reflecta părerea majorităţii membrilor săi şi va fi însoţită şi de expunerea altor păreri divergente ale acestora.

13.Comisia de investigare va prezenta opinia sa definitivă în interval de două luni de la data la care s-a constituit, în afară de cazul în care consideră necesară extinderea limitei de timp pentru o perioadă care să nu depăşească două luni.

14.Opinia definitivă a comisiei de investigare se va baza pe principii ştiinţifice acceptate. Comisia de investigare va comunica opinia sa definitivă la procedura de investigare părţilor şi secretariatului.

ANEXA Nr. V: ANALIZA ulterioară realizării proiectului

Această analiză are ca obiect special:

a)să verifice dacă condiţiile exprimate în textele care autorizează sau aprobă activitatea sunt corect respectate şi dacă măsurile de ameliorare sunt eficiente;

b)să examineze orice impact, în scopul bunei gestionări a activităţii şi al eliminării incertitudinilor;

c)să verifice exactitatea prevederilor anterioare, în scopul folosirii experienţei câştigate pentru activităţi viitoare de acelaşi tip.

ANEXA Nr. VI: ELEMENTE ale cooperării bilaterale şi multilaterale

1.Părţile interesate au dreptul să stabilească, dacă este posibil, aranjamente instituţionale sau să extindă domeniul de cuprindere a celor existente în cadrul acordurilor bilaterale şi multilaterale, în scopul asigurării efectului deplin al prezentei convenţii.

2.Acordurile bilaterale sau multilaterale ori alte aranjamente pot cuprinde:

a)orice măsură suplimentară, necesară în vederea aplicării prezentei convenţii, luându-se în considerare condiţiile specifice ale subregiunii implicate;

b)aranjamente instituţionale, administrative sau de altă natură, încheiate pe bază de reciprocitate şi conform principiului echivalenţei;

c)armonizarea politicilor şi măsurilor privind protecţia mediului, în scopul obţinerii uniformizării, pe cât posibil, a normelor şi metodelor aplicate în evaluarea impactului asupra mediului;

d)punerea la punct a metodelor de determinare, măsurare, previziune şi de evaluare a impactelor, a metodelor de analiză ulterioară, precum şi îmbunătăţirea şi/sau armonizarea acestor metode;

e)elaborarea şi/sau îmbunătăţirea metodelor şi programelor pentru colectarea, analizarea, stocarea şi diseminarea în timp util a datelor comparabile privind calitatea mediului, în scopul de a contribui la evaluarea impactului asupra mediului;

f)stabilirea nivelurilor de prag şi a criteriilor mai precise pentru definirea importanţei impactului transfrontieră în funcţie de locul, natura şi amploarea activităţilor propuse care trebuie să facă obiectul evaluării impactului asupra mediului, în concordanţă cu prevederile prezentei convenţii; stabilirea nivelului de la care poluarea transfrontieră devine critică;

g)realizarea în comun, acolo unde este posibil, a evaluărilor de impact asupra mediului, punerea la punct a programelor de supraveghere comune, intercalibrarea dispozitivelor de supraveghere şi armonizarea metodologiilor, în scopul asigurării compatibilităţii datelor şi informaţiilor obţinute.

ANEXA Nr. VII: ARBITRAJUL

1.Partea sau părţile reclamante va/vor notifica secretariatului că părţile au convenit să supună diferendul arbitrajului, în virtutea prevederilor pct. 2 al art. 15 din convenţie. Notificarea va menţiona subiectul problemei de arbitraj şi va indica, în special, articolele din convenţie a căror interpretare sau aplicare este în cauză. Secretariatul va transmite informaţiile primite tuturor părţilor la convenţie.

2.Tribunalul de arbitraj va fi alcătuit din 3 membri. Atât partea/părţile reclamante, cât şi cealaltă/celelalte parte/părţi în diferend va/vor desemna câte un arbitru, iar cei 2 arbitri numiţi vor desemna, de comun acord, un al treilea arbitru care va fi preşedintele tribunalului de arbitraj. Acesta din urmă nu va avea aceeaşi naţionalitate cu a nici uneia dintre părţile în diferend, nu va locui sau nu va folosi ca loc de reşedinţă teritoriul uneia dintre părţi, nu va fi angajat de una dintre ele şi nu va avea de a face cu cazul în nici o altă calitate.

3.Dacă preşedintele tribunalului de arbitraj nu a fost desemnat în decurs de două luni de la numirea celui de-al doilea arbitru, secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, la solicitarea oricărei părţi, va proceda la desemnarea preşedintelui într-un nou termen de două luni.

4.Dacă una dintre părţile în diferend nu numeşte un arbitru în termen de două luni de la primirea cererii, cealaltă parte are dreptul să îl informeze pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care îl va desemna pe preşedintele tribunalului de arbitraj în decursul următoarelor două luni. După desemnarea sa preşedintele tribunalului de arbitraj va solicita părţii care nu a numit un arbitru să facă acest lucru în interval de două luni. După scurgerea acestei perioade preşedintele îl va informa pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care va proceda la această numire într-un nou termen de două luni.

5.Tribunalul de arbitraj va lua decizia în concordanţă cu dreptul internaţional şi cu prevederile convenţiei.

6.Orice tribunal de arbitraj, constituit conform prevederilor prezentelor dispoziţii, va întocmi el însuşi propriile reguli de procedură.

7.Deciziile tribunalului de arbitraj privind atât aspecte de procedură, cât şi de fond vor fi luate cu majoritatea voturilor membrilor săi.

8.Tribunalul de arbitraj are dreptul să ia măsurile pe care le consideră necesare pentru a stabili faptele.

9.Părţile în diferend vor facilita activitatea tribunalului de arbitraj şi, în mod special, utilizând toate mijloacele la dispoziţia lor:

a)îi vor furniza toate documentele, instrumentele şi informaţiile relevante;

b)îi vor permite, dacă este necesar, să citeze şi să audieze martori sau experţi şi vor lua în considerare mărturia lor.

10.Părţile şi arbitrii vor proteja secretul oricăror informaţii pe care le primesc cu titlu confidenţial în cursul procedurii de arbitraj.

11.Tribunalul de arbitraj, la cererea uneia dintre părţi, are dreptul să recomande măsuri interimare de protecţie.

12.Dacă una dintre părţile in diferend nu se prezintă în faţa tribunalului de arbitraj sau nu reuşeşte să îşi prezinte argumentele, cealaltă parte are dreptul să ceară acestuia să continue procedurile şi să dea decizia finală. Absenţa uneia dintre părţi sau neprezentarea argumentelor nu va constitui un impediment în derularea procedurii. Înainte de pronunţarea sentinţei definitive tribunalul de arbitraj este obligat să se asigure că reclamaţia este fondată în fapt şi în drept.

13.Tribunalul de arbitraj are dreptul să audieze şi să decidă asupra unor cereri reconvenţionale direct legate de subiectul diferendului.

14.Cheltuielile de judecată, inclusiv retribuţia arbitrilor, vor fi suportate în mod egal de părţile în diferend, cu excepţia situaţiilor în care tribunalul de arbitraj stabileşte altfel, datorită unor împrejurări specifice cauzei. Tribunalul de arbitraj va păstra o evidenţă a tuturor cheltuielilor sale şi va furniza părţilor o situaţie finală a acestora.

15.Orice parte la convenţie, care are un interes de natură juridică referitor la subiectul diferendului şi care poate fi afectată de o decizie în cauză, poate interveni în timpul procedurilor, cu acordul tribunalului de arbitraj.

16.Tribunalul de arbitraj va emite hotărârea în termen de 5 luni de la data la care a fost constituit, cu excepţia cazurilor în care acesta consideră că este necesar să extindă limita de timp pentru o perioadă care să nu depăşească încă 5 luni.

17.Hotărârea tribunalului de arbitraj va fi însoţită de o expunere de motive. Hotărârea va fi definitivă şi obligatorie pentru toate părţile în diferend. Hotărârea va fi transmisă de tribunalul de arbitraj părţilor în diferend şi secretariatului. Secretariatul va transmite comunicarea primită tuturor părţilor la convenţie.

18.Orice diferend care ar putea apărea între părţi cu privire la interpretarea sau executarea hotărârii va fi înaintat de oricare dintre acestea tribunalului de arbitraj care a emis hotărârea sau, dacă acesta nu poate fi sesizat, altui tribunal constituit în acest scop şi în acelaşi mod ca şi primul.

_______

*) Traducere.

Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 105 din data de 1 martie 2001

 

X

Clic aici pentru a închide harta



Alegeți un județ de pe hartă pentru a fi redirecționat spre autoritatea locală.