>

  număr 24 din 1994-05-06 00:00:00 pentru ratificarea Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992



Parlamentul României
Lege nr. 24 din 06/05/1994
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 119 din 12/05/1994

pentru ratificarea Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992


    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

   Articol unic. - Se ratifică Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992, cu ocazia Conferinţei Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare.

    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 17 februarie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

    PREŞEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN

    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 18 aprilie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

    PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NĂSTASE

    Bucureşti, 6 mai 1994.
    Nr. 24.

    CONVENŢIA-CADRU A NAŢIUNILOR UNITE
asupra schimbărilor climatice
 
Organizaţia Naţiunilor Unite
Convenţie din 05/06/1992
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 119 din 12/05/1994

Convenţie cadru a naţiunilor unite asupra schimbărilor climatice*)


    ___________
    *) Traducere.

    Părţile la prezenta convenţie,
    conştiente că schimbările climei planetei şi efectele lor nefaste sunt un motiv de îngrijorare pentru întreaga omenire,
    preocupate de faptul că activitatea omenească a făcut să crească sensibil concentraţiile de gaze cu efect de seră în atmosferă, că această creştere intensifică efectul de seră natural şi că va rezulta, în medie, o încălzire suplimentară a suprafeţei terestre, pe care riscă să o suporte ecosistemele naturale şi omenirea,
    notând că cea mai mare parte a gazelor cu efect de seră emise în lume, în trecut şi în momentul de faţă, îşi au originea în ţările dezvoltate, că emisiile pe locuitor în ţările în curs de dezvoltare sunt încă relativ slabe, iar că partea emisiilor totale imputabilă ţărilor în curs de dezvoltare va fi în creştere pentru a le putea permite satisfacerea nevoilor lor sociale şi de dezvoltare,
    conştiente de rolul şi importanţa absorbanţilor şi rezervoarelor de gaze cu efect de seră în ecosistemele terestre şi marine,
    notând că prognoza schimbărilor climatice este afectată de un mare număr de incertitudini, mai ales în ceea ce priveşte derularea lor în timp, amploarea şi caracteristicile lor regionale,
    conştiente de caracterul global al schimbărilor climatice, care cere ca toate ţările să coopereze şi să participe la o acţiune internaţională, eficace şi corespunzătoare, potrivit responsabilităţilor lor comune, dar diferenţiată în funcţie de capacitatea şi situaţia lor socială şi economică,
    reamintind dispoziţiile pertinente ale Declaraţiei Conferinţei Naţiunilor Unite asupra mediului, adoptată la Stockholm la 16 iunie 1972,
    reamintind că, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite şi principiile de drept internaţional, statele care au dreptul suveran de a exploata propriile lor resurse, potrivit propriei lor politici de mediu şi dezvoltare, au şi datoria de a face astfel ca activităţile exercitate, în limitele jurisdicţiei lor sau sub controlul lor, să nu cauzeze daune mediului în alte state sau regiuni care nu depind de nici o jurisdicţie naţională,
    reafirmând că principiul suveranităţii statelor trebuie să se afle la baza cooperării internaţionale destinate să facă faţă schimbărilor climatice,
    considerând că este dreptul statelor să adopte o legislaţie eficace în materie de mediu, că normele, obiectivele de gospodărire şi priorităţile ecologice trebuie să reflecte condiţiile de mediu şi dezvoltare în care ele se înscriu şi că normele aplicate de unele ţări riscă să fie nepotrivite şi prea costisitoare pe plan economic şi social pentru alte ţări, în special pentru ţările în curs de dezvoltare,
    reamintind dispoziţiile Rezoluţiei nr. 44/228 a Adunării generale din 22 decembrie 1989 referitoare la Conferinţa Naţiunilor Unite asupra mediului şi dezvoltării, şi rezoluţiile sale nr. 43/53 din 6 decembrie 1988, 44/207 din 22 decembrie 1989, 45/212 din 21 decembrie 1990 şi 46/169 din 19 decembrie 1991 asupra protecţiei climei mondiale pentru generaţiile prezente şi viitoare,
    reamintind, deopotrivă, dispoziţiile Rezoluţiei nr. 44/206 a Adunării generale din 22 decembrie 1989 asupra eventualelor efecte nefaste ale unei creşteri a nivelului mărilor faţă de insule şi de zonele de coastă, mai ales faţă de zonele de coastă puţin înalte, precum şi dispoziţiile pertinente ale Rezoluţiei sale nr. 44/172 din 19 decembrie 1989 privind aplicarea planului de acţiune pentru combaterea deşertificării,
    reamintind, în plus, Convenţia de la Viena din 1985 privind protecţia stratului de ozon şi Protocolul de la Montreal din 1987 privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat şi modificat la 29 iunie 1990,
    luând notă de declaraţia ministerială a celei de-a doua Conferinţe mondiale asupra climei adoptată la 7 noiembrie 1990,
    conştiente de valoarea lucrărilor de analiză efectuate de numeroase state asupra schimbărilor climatice şi de contribuţiile importante aduse de Organizaţia Meteorologică Mondială, Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu şi alte organe, organizaţii şi organisme ale Naţiunilor Unite, precum şi alte organisme internaţionale şi interguvernamentale, în schimbul de rezultate ale cercetărilor ştiinţifice şi în coordonarea cercetării,
    conştiente că măsurile care permit să se înţeleagă schimbările climatice şi să se facă faţă acestora au o eficacitate pentru mediu şi o eficacitate socială şi economică maxime, dacă ele se bazează pe consideraţii ştiinţifice, tehnice şi economice corespunzătoare şi dacă ele sunt constant reevaluate în lumina noilor progrese realizate în aceste domenii,
    ştiind că diferite măsuri luate pentru a face faţă schimbărilor climatice îşi pot găsi în ele însele justificarea economică şi pot, de asemenea, să contribuie la rezolvarea altor probleme de mediu,
    ştiind, în egală măsură, că ţările dezvoltate trebuie să acţioneze imediat şi cu supleţe, pe baza unor priorităţi clar definite, ceea ce va constitui o primă etapă spre strategii de ansamblu la nivel mondial, naţional şi, eventual, regional, aceste strategii de ripostă trebuind să ţină cont de toate gazele cu efect de seră şi să ia în consideraţie, aşa cum se cuvine, rolul fiecăruia în intensificarea efectului de seră,
    ştiind, în plus, că ţările situate la o înălţime mică faţă de nivelul mării şi alte ţări insulare mici, ţările având zone de coastă puţin înalte, zone aride sau semiaride sau zone supuse inundaţiilor, secetei şi deşertificării, precum şi ţările în curs de dezvoltare având ecosisteme muntoase fragile sunt deosebit de vulnerabile la efectele nefaste ale schimbărilor climatice,
    conştiente de dificultăţile deosebite pe care le vor cunoaşte ţările, în special ţările în curs de dezvoltare a căror economie este deosebit de tributară producţiei, utilizării şi exportului de combustibili fosili, în urma măsurilor luate pentru a limita emisiile de gaze cu efect de seră,
    afirmând că măsurile luate pentru a evita schimbările climatice trebuie să fie strâns coordonate cu dezvoltarea socială şi economică, pentru a evita orice incidenţă nefastă asupra acesteia din urmă, ţinând cont de nevoile prioritare legitime ale ţărilor în curs de dezvoltare, şi anume o creştere economică durabilă şi eradicarea sărăciei,
    conştiente că toate ţările şi, mai ales, ţările în curs de dezvoltare trebuie să poată avea acces la resursele necesare unei dezvoltări sociale şi economice durabile şi că, pentru a avansa spre acest obiectiv, ţările în curs de dezvoltare trebuie să sporească consumul lor de energie, nepierzând din vedere că este posibil să se ajungă la un mai bun randament energetic şi să se controleze emisiile de gaze cu efect de seră într-un mod general şi, mai ales, aplicând tehnologii noi în condiţii avantajoase din punct de vedere economic şi social,
    hotărâte să ocrotească sistemul climatic pentru generaţiile prezente şi viitoare,
    au convenit ceea ce urmează:

   ARTICOLUL 1
  Definiţii

    În spiritul prezentei convenţii, se înţelege prin:
   1. efecte nefaste ale schimbărilor climatice: modificările mediului fizic sau ale fiinţelor vii datorate schimbărilor climatice şi care exercită efecte nocive semnificative asupra compoziţiei, stabilităţii sau productivităţii ecosistemelor naturale şi amenajate, asupra funcţionării sistemelor socioeconomice sau asupra sănătăţii şi bunăstării omului;
   2. schimbări climatice: schimbări de climat care sunt atribuite direct sau indirect unei activităţi omeneşti care alterează compoziţia atmosferei la nivel global şi care se adaugă variabilităţii naturale a climatului observat în cursul unor perioade comparabile;
   3. sistem climatic: un ansamblu care înglobează atmosfera, hidrosfera, biosfera şi geosfera, precum şi interacţiunile lor;
   4. emisii: eliberarea în atmosferă de gaze cu efect de seră sau de precursori ai unor asemenea gaze dintr-o anumită zonă şi în cursul unei perioade date;
   5. gaze cu efect de seră: constituenţi gazoşi ai atmosferei, atât naturali cât şi antropici, care absorb şi reemit radiaţia infraroşie;
   6. organizaţie regională de integrare economică: o organizaţie constituită din state suverane ale unei regiuni date, care are competenţă în domeniile determinate de prezenta convenţie sau de protocoalele sale şi care a fost autorizată, potrivit procedurilor sale interne, să semneze, să ratifice, să accepte sau să aprobe prin sus-numitele instrumente sau să adere la acestea;
   7. rezervor: unul sau mai mulţi constituenţi ai sistemului climatic care reţin un gaz cu efect de seră sau un precursor de gaz cu efect de seră;
   8. absorbant: orice proces, orice activitate sau orice mecanism natural sau artificial, care conduce la dispariţia din atmosferă a unui gaz cu efect de seră, a unui aerosol sau a unui precursor de gaz cu efect de seră;
   9. sursă: orice proces sau activitate care eliberează în atmosferă un gaz cu efect de seră, un aerosol sau un precursor de gaz cu efect de seră.

   ARTICOLUL 2
 
    Obiectivul final al prezentei convenţii şi al tuturor instrumentelor juridice conexe pe care conferinţa părţilor le-ar putea adopta este de a stabiliza, conform dispoziţiilor pertinente ale convenţiei, concentraţiile de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să împiedice orice perturbare antropică periculoasă a sistemului climatic. Se va conveni să se atingă acest obiectiv într-un interval de timp suficient pentru ca ecosistemele să se poată adapta natural la schimbările climatice, pentru ca producţia alimentară să nu fie ameninţată, iar dezvoltarea economică să se poată desfăşura în mod durabil.

   ARTICOLUL 3
  Principii

    În măsurile pe care le vor lua pentru a atinge obiectivul convenţiei şi a aplica dispoziţiile acesteia, părţile vor fi îndrumate de ceea ce urmează:
   1. Revine în sarcina părţilor să ocrotească: sistemul climatic în interesul generaţiilor prezente şi viitoare, pe baza echităţii şi în funcţie de responsabilităţile lor comune, dar diferenţiate şi de capacităţile lor. În consecinţă, revine în sarcina ţărilor dezvoltate-părţi să fie în avangarda luptei împotriva schimbărilor climatice şi a efectelor lor nefaste.
   2. Se cuvine să se ţină cont de nevoile specifice şi de situaţia specială a ţărilor în curs de dezvoltare-părţi, mai ales a celor care sunt deosebit de vulnerabile la efectele nefaste ale schimbărilor climatice, precum şi părţilor, mai ales ţărilor în curs de dezvoltare-părţi, cărora convenţia le-ar impune o sarcină disproporţionată sau anormală.
   3. Revine în sarcina părţilor să ia măsuri de precauţie pentru a prevedea, a preveni sau a atenua cauzele schimbărilor climatice şi a limita efectele nefaste ale acestora. Când există riscul unor perturbări grave sau ireversibile, absenţa certitudinii ştiinţifice absolute nu trebuie să servească drept pretext pentru a amâna adoptarea unor asemenea măsuri, fiind stabilit că politicile şi măsurile pe care le atrag schimbările climatice reclamă un bun raport cost-eficacitate, încât să garanteze avantaje globale la costul cel mai scăzut cu putinţă. Pentru a atinge acest scop, se cuvine ca aceste politici şi măsuri să ţină seama de diversitatea contextelor socioeconomice, să fie globale, să se extindă la toate sursele, la toţi absorbanţii şi la toate rezervoarele de gaze cu efect de seră, asupra cărora s-a convenit să cuprindă măsuri de adaptare şi să se aplice tuturor sectoarelor economice. Iniţiativele care vizează să facă faţă schimbărilor climatice vor putea face obiectul unei acţiuni concertate a părţilor interesate.
   4. Părţile au dreptul să acţioneze pentru o dezvoltare durabilă şi trebuie să se ocupe efectiv de aceasta. Este necesar ca politicile şi măsurile destinate protejării sistemului climatic împotriva schimbărilor provocate de om să fie adaptate la situaţia proprie a fiecărei părţi şi să fie integrate în programe naţionale de dezvoltare, dezvoltarea economică fiind indispensabilă pentru adoptarea unor măsuri destinate să facă faţă schimbărilor climatice.
   5. Revine în sarcina părţilor să lucreze de comun acord la un sistem economic internaţional deschis care să conducă la o creştere economică şi la o dezvoltare durabilă a tuturor părţilor, în special a ţărilor în curs de dezvoltare-părţi, pentru a le permite să studieze mai bine problemele puse de schimbările climatice. Trebuie să se evite ca măsurile luate pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice, inclusiv măsurile unilaterale, să constituie un mijloc de impunere a unor discriminări arbitrare sau nejustificate pe planul comerţului internaţional sau a unor obstacole deghizate în calea acestui comerţ.

   ARTICOLUL 4
  Angajamente

   1. Toate părţile, ţinând cont de responsabilităţile lor comune, dar diferenţiate, şi de specificitatea priorităţilor lor naţionale şi regionale de dezvoltare, de obiectivele şi de situaţia lor:
   a) stabilesc, aduc la zi periodic, publică şi pun la dispoziţia conferinţei părţilor, conform art. 12, inventarele naţionale ale emisiilor antropice, pe baza surselor acestora şi ale absorbanţilor tuturor gazelor cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal, recurgând la metode comparabile care vor fi aprobate de conferinţa părţilor;
   b) stabilesc, realizează, publică şi aduc la zi, în mod regulat, programe naţionale şi, dacă este cazul, regionale, care conţin măsuri vizând atenuarea schimbărilor climatice, ţinând cont de emisiile antropice şi de diminuarea de către absorbanţi a gazelor cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal, precum şi de măsuri vizând facilitarea adaptării corespunzătoare la schimbările climatice;
   c) încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, punerea la punct, aplicarea şi difuzarea - în special pe calea transferului - de tehnologii, practici şi procedee care permit să controleze, să reducă sau să prevină emisiile antropice de gaze cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal, în toate sectoarele pertinente, inclusiv cele privind energia, transporturile, industria, agricultura, pădurile şi gospodărirea deşeurilor;
   d) încurajează gospodărirea durabilă, încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, conservarea şi, dacă este cazul, consolidarea absorbanţilor şi rezervoarelor tuturor gazelor cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal, mai ales biomasa, pădurile, oceanele, ca şi celelalte ecosisteme terestre, de coastă şi marine;
   e) pregătesc, în cooperare, adaptarea la impactul schimbărilor climatice, concep şi pun la punct planuri corespunzătoare şi integrate pentru gospodărirea zonelor de coastă, pentru resursele de apă şi agricultură şi pentru protecţia şi refacerea zonelor afectate de secetă şi deşertificare, în special din Africa, şi afectate de inundaţii;
   f) în politicile şi acţiunile lor sociale, economice şi de mediu ţin cont, în măsura posibilului, de consideraţii legate de schimbările climatice şi utilizează metode corespunzătoare, de exemplu studii de impact, formulate şi definite pe plan naţional pentru a reduce la minimum efectele - dăunătoare economiei, sănătăţii publice şi calităţii mediului - proiectelor sau ale măsurilor pe care ele le întreprind în vederea atenuării schimbărilor climatice sau adaptării la acestea;
   g) încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, lucrările de cercetare ştiinţifică, tehnologică, socio-economică şi altele, observaţia sistematică şi constituirea de arhive de date asupra sistemului climatic, care permit să se înţeleagă mai bine cauzele, efectele, amploarea şi eşalonarea în timp a schimbărilor climatice, precum şi consecinţele economice şi sociale ale diverselor strategii de răspuns, să se reducă şi să se risipească incertitudinile care există în această privinţă;
   h) încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, schimbul de date ştiinţifice, tehnologice, tehnice, socioeconomice şi juridice asupra sistemului climatic, precum şi asupra consecinţelor economice şi sociale ale diferitelor strategii de răspuns, aceste date trebuind să fie schimbate, în integralitatea lor, liber şi prompt;
   i) încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, educaţia, formarea şi sensibilizarea publicului în domeniul schimbărilor climatice şi încurajează participarea cea mai largă la acest proces, mai ales cea a organizaţiilor neguvernamentale;
   j) comunică conferinţei părţilor informaţii privind aplicarea, conform art. 12.
   2. Ţările dezvoltate-părţi şi alte părţi care figurează în anexa nr. I îşi iau angajamentele specifice prevăzute mai jos:
   a) fiecare dintre aceste părţi adoptă politici naţionale 1) şi ia, în consecinţă, măsurile necesare pentru atenuarea schimbărilor climatice, limitând emisiile sale antropice de gaze cu efect de seră, protejând şi consolidând absorbanţii şi rezervoarele sale de gaze cu efect de seră. Aceste politici şi măsuri demonstrează că ţările dezvoltate iau iniţiativa modificării tendinţelor pe termen lung a emisiilor antropice, conform obiectivului convenţiei, recunoscând că reîntoarcerea, până la sfârşitul acestui deceniu, la nivelurile anterioare de emisii antropice de dioxid de carbon şi alte gaze cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal, ar contribui la o astfel de modificare şi ţinând cont de diferenţele dintre aceste părţi în ceea ce priveşte punctul lor de plecare, abordarea lor, structura lor economică şi baza lor de resurse, de necesitatea de a menţine o creştere economică puternică şi durabilă, de tehnologii disponibile şi de alte circumstanţe proprii fiecărui caz, precum şi de necesitatea, pentru fiecare dintre aceste părţi, de a contribui în mod corespunzător şi echitabil la efortul întreprins la scară mondială pentru a atinge acest obiectiv. Aceste părţi pot aplica astfel de politici şi măsuri în asociaţie cu alte părţi şi pot ajuta alte părţi să contribuie la obiectivul convenţiei, în special la cel al prezentului alineat;
    ___________
    1) Prin acest termen se înţelege şi politicile şi măsurile adoptate de organizaţiile de integrare economică regionala.

   b) în scopul de a favoriza progresul în această direcţie, fiecare dintre aceste părţi va comunica, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare pentru ea a convenţiei şi după aceea periodic, în conformitate cu art. 12, informaţii detaliate privind politicile şi măsurile la care se referă alin. a), precum şi previziunile care rezultă din acestea în ceea ce priveşte emisiile antropice, pe surse, şi absorbţia, prin absorbanţi, a gazelor cu efect de seră, nereglementate prin Protocolul de la Montreal, pentru perioada prevăzută la alin. a), în vederea revenirii, individual sau în comun, a emisiilor antropice de dioxid de carbon şi de alte gaze cu efect de seră, nereglementate prin Protocolul de la Montreal, la nivelurile din 1990. Conferinţa părţilor va trece în revistă aceste informaţii la prima sa sesiune, apoi la intervale periodice, conform art. 7;
   c) este necesar ca, în spiritul alin. b), calcularea cantităţilor de gaze cu efect de seră, emise de surse şi diminuate de absorbanţi de gaze cu efect de seră, să se efectueze pe baza celor mai bune cunoştinţe ştiinţifice disponibile, mai ales în ceea ce priveşte capacitatea efectivă a absorbanţilor şi contribuţia fiecăruia dintre aceste gaze la schimbările climatice. Conferinţa părţilor va examina şi va adopta metodele ce vor trebui utilizate pentru acest calcul la prima sa sesiune şi, ulterior, le va trece în revistă, la intervale regulate;
   d) conferinţa părţilor, la prima sa sesiune, va examina alin. a) şi b), pentru a vedea dacă sunt adecvate. Ea o va face în lumina datelor ştiinţifice şi a evaluărilor cele mai sigure privind schimbările climatice şi impactul lor, precum şi a datelor tehnice, sociale şi economice pertinente. Pe baza acestui examen, conferinţa părţilor va lua măsurile necesare care vor putea permite adoptarea de amendamente la angajamentele vizate la alin. a) şi b). La prima sa sesiune, ea va lua, de asemenea, hotărâri în privinţa criteriilor care determină o aplicare comună, după cum se indică la alin. a). Ea va proceda la o a doua examinare a alin. a) şi b) cel mai târziu până la 31 decembrie 1998, apoi la intervale regulate, pe care tot ea le va hotărî, până când obiectivul convenţiei va fi atins;
   e) fiecare dintre aceste părţi:
   (i) coordonează, după caz, cu celelalte părţi vizate, instrumentele economice şi administrative corespunzătoare, elaborate în spiritul obiectivului convenţiei;
   (ii) identifică şi revizuieşte periodic politicile şi practicile care încurajează activităţi ce conduc la creşterea nivelului emisiilor antropice de gaze cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal, care ar apărea în caz contrar;
   f) conferinţa părţilor va trece în revistă, cel mai târziu până la 31 decembrie 1998, informaţiile disponibile, cu scopul de a decide asupra modificărilor pe care le va aduce listelor care figurează la anexele nr. I şi II, cu acordul părţii interesate;
   g) orice parte care nu figurează în anexa nr. I va putea, în instrumentul său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sau în orice moment ulterior, să notifice depozitarului intenţia sa de a fi angajat prin dispoziţiile de la alin. a) şi b). Depozitarul va informa pe ceilalţi semnatari şi părţi despre orice notificare în acest sens.
   3. Ţările dezvoltate-părţi şi celelalte părţi dezvoltate care figurează în anexa nr. II furnizează resurse financiare noi şi adiţionale pentru a acoperi totalitatea costurilor convenite pe care le suportă ţările în curs de dezvoltare-părţi ca urmare a îndeplinirii obligaţiilor lor ce decurg din art. 12 paragraful 1. Ele furnizează, de asemenea, ţărilor în curs de dezvoltare-părţi, în special în scopul transferului de tehnologie, resursele financiare în discuţie care le sunt necesare pentru a acoperi totalitatea costurilor suplimentare convenite, determinate de aplicarea măsurilor vizate la paragraful 1 al prezentului articol şi asupra cărora o ţară în curs de dezvoltare va conveni cu o entitate sau cu entităţile internaţionale vizate la art. 11, conform articolului amintit. Îndeplinirea acestor angajamente ţine cont de faptul că aporturile de fonduri trebuie să fie adecvate şi previzibile, precum şi de importanţa unei împărţiri corespunzătoare a sarcinii între ţările dezvoltate-părţi.
   4. Ţările dezvoltate-părţi şi celelalte părţi dezvoltate care figurează în anexa nr. II ajută, de asemenea, ţările în curs de dezvoltare-părţi, deosebit de vulnerabile la efectele nefaste ale schimbărilor climatice, să facă faţă la costul adaptării lor la efectele amintite.
   5. Ţările dezvoltate-părţi şi celelalte părţi dezvoltate care figurează în anexa nr. II iau toate măsurile posibile în vederea încurajării, facilitării şi finanţării, potrivit nevoilor, a transferului sau accesului la tehnologii şi experienţă ecologic raţionale al celorlalte părţi şi, în mod deosebit, al ţărilor în curs de dezvoltare, cu scopul de a le permite aplicarea dispoziţiilor convenţiei. În acest proces, ţările dezvoltate-părţi susţin dezvoltarea şi consolidarea capacităţilor şi tehnologiilor nepoluante în ţările în curs de dezvoltare-părţi. Celelalte părţi şi organizaţii care sunt în măsură să o facă, pot, de asemenea, să faciliteze transferul acestor tehnologii.
   6. Conferinţa părţilor acordă părţilor care figurează la anexa nr. I, care sunt în tranziţie către economia de piaţă, pentru a le pune în situaţia de a face faţă mai bine schimbărilor climatice, un anumit grad de flexibilitate în îndeplinirea angajamentelor lor de la paragraful 2, mai ales în ceea ce priveşte nivelul istoric, care va fi ales ca referinţă, al emisiilor antropice de gaze cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal.
   7. Măsura în care ţările în curs de dezvoltare se vor achita efectiv de angajamentele lor din convenţie va depinde de îndeplinirea eficace, de către ţările dezvoltate-părţi, a propriilor lor angajamente în ceea ce priveşte resursele financiare şi transferul de tehnologii şi va ţine cont de faptul că dezvoltarea economică şi socială şi eradicarea sărăciei sunt priorităţi esenţiale ale ţărilor în curs de dezvoltare-părţi.
   8. În scopul îndeplinirii angajamentelor enunţate în prezentul articol, părţile studiază măsuri - privind mai ales finanţarea, asigurarea şi transferul de tehnologii - care trebuie luate în cadrul convenţiei pentru a răspunde nevoilor şi preocupărilor specifice ale ţărilor în curs de dezvoltare-părţi în faţa efectelor nefaste ale schimbărilor climatice şi ale impactului măsurilor de ripostă, în special în ţările următoare:
   a) mici ţări insulare;
   b) ţări care au zone de coastă situate puţin deasupra nivelului mării;
   c) ţări care au zone aride sau semiaride, zone de păduri şi zone supuse degradării pădurilor;
   d) ţări care au zone supuse catastrofelor naturale;
   e) ţări cu zone supuse secetei şi deşertificării;
   f) ţări care au zone cu o puternică poluare a atmosferei urbane;
   g) ţări care au ecosisteme fragile, în special ecosisteme montane;
   h) ţări a căror economie este puternic tributară fie veniturilor obţinute din producţia, transformarea şi exportul de combustibili fosili şi de produse înrudite cu o mare putere energetică, fie consumului combustibililor şi produselor menţionate;
   i) ţări fără litoral şi ţări de tranzit.
    Conferinţa părţilor poate să ia măsurile necesare, după caz, cu privire la prezentul paragraf.
   9. Părţile ţin cont, în acţiunea lor privind finanţarea şi transferul de tehnologii, de nevoile deosebite şi de situaţia specială a ţărilor mai puţin avansate.
   10. În îndeplinirea angajamentelor care decurg din convenţie, părţile ţin cont, conform art. 10, de situaţia acelora dintre ele, mai ales a ţărilor în curs de dezvoltare, a căror economie este vulnerabilă la efectele nefaste ale măsurilor de ripostă la schimbările climatice. Acesta este, în special, cazul părţilor a căror economie este deosebit de tributară fie veniturilor obţinute din producţia, transformarea şi exportul de combustibili fosili şi ale produselor înrudite, fie consumului acestor combustibili şi produse, fie utilizării de combustibili fosili, greu de înlocuit de către aceste părţi cu produse de substituţie.

   ARTICOLUL 5
  Cercetare şi observare sistematică

    Pentru îndeplinirea angajamentelor lor în virtutea art. 4 paragraful 1 alin. g), părţile:
   a) susţin şi, după caz, dezvoltă mai mult organizaţiile sau programele şi reţelele internaţionale şi interguvernamentale al căror scop este de a defini, realiza, evalua şi finanţa lucrările de cercetare, colectare a datelor şi de observare sistematică, ţinând cont de necesitatea de a limita cât mai mult posibil dublele utilizări;
   b) susţin eforturile desfăşurate la niveluri internaţionale şi interguvernamentale pentru a întări observarea sistematică şi capacităţile şi mijloacele naţionale de cercetare ştiinţifică şi tehnică, mai ales în ţările în curs de dezvoltare, şi pentru a încuraja accesul la datele care provin din zone ce nu depind de jurisdicţia naţională, şi la analiza acestor date, precum şi pentru a promova schimbul acestora;
   c) iau în considerare preocupările şi nevoile deosebite ale ţărilor în curs de dezvoltare-părţi şi cooperează pentru îmbunătăţirea mijloacelor şi capacităţilor lor endogene de participare la eforturile vizate la alin. a) şi b).

   ARTICOLUL 6
  Educaţia, formarea şi sensibilizarea publicului

    Pentru îndeplinirea angajamentelor lor, în virtutea art. 4 paragraful 1 alin. i), părţile:
   a) se angajează să încurajeze şi să faciliteze la nivel naţional şi, dacă este cazul, subregional şi regional, conform legilor şi reglementărilor lor şi potrivit capacităţilor lor:
   (i) elaborarea şi aplicarea de programe de educaţie şi de sensibilizare a publicului asupra schimbărilor climatice şi a efectelor acestora;
   (ii) accesul publicului la informaţiile privind schimbările climatice şi efectele lor;
   (iii) participarea publicului la examinarea schimbărilor climatice şi a efectelor lor şi punerea la punct de măsuri corespunzătoare pentru a face faţă acestora; şi
   (iv) formarea de personal ştiinţific, tehnic şi administrativ;
   b) susţin prin cooperarea lor şi încurajează la nivel internaţional, recurgând, dacă este cazul, la organismele existente:
   (i) punerea la punct şi schimbul de material educativ şi de material destinat sensibilizării publicului la schimbările climatice şi la efectele acestora; şi
   (ii) punerea la punct şi realizarea de programe de educaţie şi formare, inclusiv prin consolidarea organismelor naţionale şi prin schimbul sau detaşarea de personal însărcinat să formeze experţi în materie, mai ales pentru ţările în curs de dezvoltare.

   ARTICOLUL 7
  Conferinţa părţilor

   1. A fost creată o conferinţă a părţilor.
   2. În calitate de organ suprem al prezentei convenţii, conferinţa părţilor face cu regularitate bilanţul aplicării convenţiei şi a celorlalte instrumente juridice conexe pe care ea le poate adopta şi ia, în limitele mandatului său, hotărârile necesare pentru a favoriza aplicarea efectivă a convenţiei. În acest scop, conferinţa părţilor:
   a) examinează periodic obligaţiile părţilor şi dispoziţiile instituţionale care decurg din convenţie, în funcţie de obiectivul convenţiei, de experienţa dobândită în momentul aplicării sale şi de evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice;
   b) încurajează şi facilitează schimbul de informaţii asupra măsurilor adoptate de părţi pentru a face faţă schimbărilor climatice şi efectelor acestora, ţinând cont de diversitatea situaţiilor, de responsabilităţile şi mijloacele părţilor, precum şi de angajamentele lor în baza convenţiei;
   c) facilitează, la cererea a două sau mai multe părţi, coordonarea măsurilor adoptate de ele pentru a face faţă schimbărilor climatice şi efectelor lor, ţinând cont de diversitatea situaţiilor, a responsabilităţilor şi mijloacelor părţilor, precum şi de angajamentele lor în baza convenţiei;
   d) încurajează şi îndrumă, conform obiectivului şi dispoziţiilor convenţiei, elaborarea şi perfecţionarea periodică de metode comparabile asupra cărora aceasta va conveni, vizând, mai ales, inventarierea emisiilor de gaze cu efect de seră (în funcţie de surse) şi reducerea lor cu ajutorul absorbanţilor, precum şi evaluarea eficacităţii măsurilor luate pentru a limita aceste emisii şi a accentua absorbţia acestor gaze;
   e) evaluează, pe baza tuturor informaţiilor care îi sunt comunicate, conform dispoziţiilor convenţiei, aplicarea convenţiei de către părţi, efectele de ansamblu ale măsurilor luate în aplicarea acesteia, mai ales efectele ambientale, economice şi sociale şi incidenţele lor cumulate, şi progresele obţinute în realizarea obiectivului convenţiei;
   f) examinează şi adoptă rapoarte periodice asupra aplicării convenţiei şi asigură publicarea acestora;
   g) face recomandări privind toate problemele necesare aplicării convenţiei;
   h) se străduieşte să mobilizeze resursele financiare, conform art. 4 paragrafele 3, 4 şi 5 şi art. 11;
   i) creează organele subsidiare considerate necesare aplicării convenţiei;
   j) examinează rapoartele acestor organe, cărora ea le dă directive;
   k) hotărăşte şi adoptă, prin consens, reglementările interioare şi regulile de gospodărire financiară pentru ea însăşi şi pentru toate organele subsidiare;
   l) dacă este cazul, solicită şi utilizează serviciile şi concursul organizaţiilor internaţionale şi al organismelor interguvernamentale şi neguvernamentale competente, ca şi informaţiile pe care acestea i le furnizează;
   m) exercită şi alte funcţii necesare pentru atingerea obiectivului convenţiei, precum şi toate celelalte funcţii care îi sunt conferite de aceasta.
   3. Conferinţa părţilor adoptă, la prima sa sesiune, propriul său regulament interior şi pe cele ale organelor subsidiare create prin aplicarea convenţiei; reglementările respective cuprind procedura de luare de decizii aplicabilă problemelor pentru care convenţia nu prevede încă o procedură. Această procedură poate preciza majoritatea necesară pentru adoptarea unor hotărâri.
   4. Prima sesiune a conferinţei părţilor va fi convocată de secretariatul provizoriu vizat la art. 21 şi se va ţine un an mai târziu după intrarea în vigoare a convenţiei. Mai târziu, conferinţa părţilor, numai dacă nu hotărăşte altfel, îşi va ţine sesiunile ordinare o dată pe an.
   5. Conferinţa părţilor ţine sesiuni extraordinare în orice alt moment pe care îl consideră necesar, sau dacă o parte face o cerere în scris, cu condiţia ca această cerere să fie sprijinită de cel puţin o treime din părţi, în următoarele 6 luni după comunicarea făcută de secretariat părţilor.
   6. Organizaţia Naţiunilor Unite, instituţiile specializate ale Naţiunilor Unite şi Agenţia Internaţională de Energie Atomică, precum şi toate statele membre ale uneia dintre aceste organizaţii sau observatori pe lângă una dintre aceste organizaţii care nu sunt părţi la convenţie, pot fi reprezentate la sesiunile conferinţei părţilor în calitate de observatori. Orice organ sau organism naţional sau internaţional, guvernamental sau neguvernamental competent în domeniile vizate de convenţie, care a făcut cunoscut secretariatului că doreşte să fie reprezentat la o sesiune a conferinţei părţilor, poate fi admis în această calitate, dacă cel puţin o treime din părţile prezente la aceasta nu fac obiecţie. Admiterea şi participarea observatorilor sunt determinate de regulamentul interior adoptat de conferinţa părţilor.

   ARTICOLUL 8
  Secretariat

   1. A fost creat un secretariat.
   2. Funcţiile secretariatului sunt următoarele:
   a) să organizeze sesiunile conferinţei părţilor şi organelor subsidiare ale acesteia create în virtutea convenţiei şi să le furnizeze serviciile necesare;
   b) să sintetizeze şi să difuzeze rapoartele pe care le primeşte;
   c) la cerere, să ajute părţile şi, în special printre acestea, ţările în curs de dezvoltare, să sintetizeze şi să difuzeze informaţiile cerute de convenţie;
   d) să stabilească rapoartele asupra activităţilor şi să le supună conferinţei părţilor;
   e) să asigure coordonarea necesară cu secretariatele altor organe internaţionale competente;
   f) să ia, sub supervizarea conferinţei părţilor, dispoziţiile administrative şi contractuale care necesită îndeplinirea eficace a funcţiilor sale; şi
   g) să exercite celelalte funcţii de secretariat care îi revin în baza convenţiei sau a unuia dintre protocoalele sale şi orice alte funcţii pe care conferinţa părţilor poate să i le atribuie.
   3. La prima sa sesiune, conferinţa părţilor va desemna un secretariat permanent şi va da dispoziţiile necesare pentru funcţionarea sa.

   ARTICOLUL 9
  Organ subsidiar de asistare ştiinţifică şi tehnologică

   1. A fost creat un organ subsidiar de asistare ştiinţifică şi tehnologică, însărcinat să furnizeze în timp util conferinţei părţilor şi dacă este cazul, celorlalte organe subsidiare, informaţii şi recomandări privind aspectele ştiinţifice şi tehnologice ale convenţiei. Acest organ, deschis participării tuturor părţilor este multidisciplinar. El este compus din reprezentanţi ai guvernelor care se bucură de autoritate în domeniul lor de competenţă. El raportează cu regularitate conferinţei părţilor asupra tuturor aspectelor privind activitatea sa.
   2. Organul, care acţionează sub autoritatea conferinţei părţilor şi care se sprijină pe dezbaterile organelor internaţionale competente, are ca funcţii:
   a) de a determina cunoştinţele ştiinţifice asupra schimbărilor climatice şi a efectelor acestora;
   b) de a determina, pe plan ştiinţific, efectele măsurilor luate în aplicarea convenţiei;
   c) de a recenza tehnologiile şi experienţa de vârf novatoare şi performante şi de a indica mijloacele de încurajare a dezvoltării acestora şi de asigurare a transferului lor;
   d) de a furniza avize asupra programelor ştiinţifice, asupra cooperării internaţionale şi a cercetării şi dezvoltării în materie de schimbări climatice şi asupra mijloacelor de a ajuta ţările în curs de dezvoltare să se doteze cu o capacitate proprie;
   e) de a răspunde la întrebările ştiinţifice, tehnologice şi metodologice pe care conferinţa părţilor şi organele sale subsidiare i le vor putea pune.
   3. Funcţiile şi mandatul organului vor putea fi precizate mai înainte de conferinţa părţilor.

   ARTICOLUL 10
  Organ subsidiar de implementare

   1. Se creează un organ subsidiar de implementare însărcinat să ajute conferinţa părţilor la asigurarea aplicării şi urmăririi implementării convenţiei. Acest organ, deschis participării tuturor părţilor, este compus din reprezentanţii guvernelor, experţi în domeniul schimbărilor climatice. El raportează cu regularitate conferinţei părţilor toate aspectele privind activităţile sale.
   2. Organul, acţionând sub autoritatea conferinţei părţilor, are ca funcţii:
   a) de a examina informaţiile comunicate conform art. 12 paragraful 1, pentru a evalua efectul global conjugat al măsurilor luate de părţi în lumina evaluărilor ştiinţifice cele mai recente ale schimbărilor climatice;
   b) de a examina informaţiile comunicate conform art. 12 paragraful 2, pentru a ajuta conferinţa părţilor să efectueze examinările prevăzute la art. 4 paragraful 2 alin. d);
   c) de a ajuta conferinţa părţilor, potrivit necesităţilor, să pregătească şi să execute hotărârile sale.

   ARTICOLUL 11
  Mecanism financiar

   1. Un mecanism însărcinat să furnizeze resurse financiare sub formă de donaţii sau în condiţii favorabile, mai ales pentru transferul de tehnologii, este definit aici. Acest mecanism depinde de conferinţa părţilor, în faţa căreia este răspunzător şi care îi defineşte politicile, priorităţile propriului program şi criteriile de eligibilitate legate de convenţie. Funcţionarea sa este încredinţată uneia sau mai multor entităţi internaţionale existente.
   2. Mecanismul financiar este constituit pe baza unei reprezentări echitabile şi echilibrate a tuturor părţilor, în cadrul unui sistem de gospodărire transparent.
   3. Conferinţa părţilor şi entitatea sau entităţile însărcinate să asigure funcţionarea mecanismului financiar stabilesc acorduri necesare pentru a da efect paragrafelor de mai sus, printre care ar trebui să figureze:
   a) modalităţi destinate să asigure că proiectele finanţate în domeniul schimbărilor climatice sunt conforme cu politicile, priorităţile de program şi criteriile de aprobare definite de conferinţa părţilor;
   b) modalităţile potrivit cărora o decizie de finanţare va putea fi revăzută în lumina acestor politici, priorităţi de program şi criterii;
   c) prezentarea regulată de către entitate sau entităţi, la conferinţa părţilor, de rapoarte asupra operaţiunilor sale de finanţare, conform principiului responsabilităţii acesteia definit la paragraful 1;
   d) determinarea, sub o formă previzibilă şi identificabilă, a sumei totale de mijloace financiare necesare şi disponibile pentru aplicarea prezentei convenţii şi modul în care această sumă totală va fi revăzută periodic.
   4. La prima sa sesiune, conferinţa părţilor va face ceea ce este necesar pentru a da efect dispoziţiilor de mai sus, examinând şi luând în consideraţie dispoziţiile provizorii vizate la art. 21 paragraful 3 şi va decide asupra eventualei menţineri a acestor dispoziţii. Apoi, în următorii 4 ani, va evalua funcţionarea mecanismului şi va lua măsurile corespunzătoare.
   5. Ţările dezvoltate-părţi vor putea, de asemenea, să furnizeze, iar ţările în curs de dezvoltare-părţi vor putea obţine resurse financiare pe cale bilaterală, regională sau multilaterală, în scopul aplicării convenţiei.

   ARTICOLUL 12
  Comunicare de informaţii privind aplicarea

   1. Conform art. 4 paragraful 1, fiecare parte comunică conferinţei părţilor, prin intermediul secretariatului, elementele de informare de mai jos:
   a) un inventar naţional al emisiilor antropice, pe surse, şi al absorbţiei, prin absorbanţi pentru toate gazele cu efect de seră, nereglementate prin Protocolul de la Montreal, în măsura în care mijloacele îi permit aceasta, utilizând metode comparabile asupra cărora conferinţa părţilor cade de acord şi a căror utilizare o va încuraja;
   b) o descriere generală a măsurilor pe care aceasta le ia sau intenţionează să le ia pentru a aplica convenţia;
   c) orice altă informaţie pe care partea o consideră utilă pentru a atinge obiectivul convenţiei şi potrivită pentru a exprima în comunicarea sa, în măsura posibilului, date utile determinării tendinţelor emisiilor antropice în lume.
   2. Fiecare ţară dezvoltată-parte şi fiecare altă parte înscrisă în anexa nr. I vor include în comunicarea lor următoarele elemente de informare:
   a) descrierea detaliată a politicilor şi măsurilor pe care le-au adoptat pentru a se conforma angajamentului subscris la art. 4 paragraful 2 alin. a) şi b);
   b) estimarea precisă a efectelor pe care politicile şi măsurile vizate la alin. a) le vor avea asupra emisiilor antropice de gaze cu efect de seră de la surse şi asupra absorbţiei prin absorbanţi în timpul perioadei vizate la art. 4 paragraful 2 alin. a).
   3. În plus, fiecare ţară dezvoltată-parte şi fiecare altă parte dezvoltată, care figurează la anexa nr. II, dau detalii asupra măsurilor luate, conform art. 4 paragrafele 3-5.
   4. Ţările în curs de dezvoltare-părţi vor putea să propună, pe o bază voluntară, proiecte de finanţare precizând tehnologiile, materialele, echipamentul, tehnicile sau practicile specifice necesare pentru a le executa şi dând, dacă este posibil, o estimare a tuturor costurilor suplimentare ale acestor proiecte, a progreselor scontate în reducerea emisiilor şi a absorbţiei gazelor cu efect de seră, precum şi o estimare a avantajelor pe care se poate conta.
   5. Fiecare ţară dezvoltată-parte şi fiecare altă parte înscrisă în anexa nr. I vor prezenta comunicarea lor iniţială în următoarele 6 luni după intrarea în vigoare a convenţiei în ceea ce le priveşte. Fiecare dintre părţile care nu figurează pe această listă va prezenta comunicarea sa iniţială în următorii 3 ani după intrarea în vigoare a convenţiei, în ceea ce o priveşte, sau după disponibilizarea resurselor financiare, conform art. 4 paragraful 3. Părţile care se numără printre ţările puţin avansate vor fi libere să aleagă data comunicării lor iniţiale. Apoi, frecvenţa comunicării tuturor părţilor va fi fixată de conferinţa părţilor, care va ţine cont de diferenţele de scadenţă indicate în prezentul paragraf.
   6. Informaţiile comunicate de părţi în aplicarea prezentului articol vor putea fi transmise în cel mai scurt timp de secretariat conferinţei părţilor şi organelor subsidiare competente. Conferinţa părţilor va putea, la nevoie, să revadă procedurile de transmitere a informaţiilor.
   7. Începând de la prima sa sesiune, conferinţa părţilor va dispune asigurarea furnizării unui ajutor tehnic şi financiar ţărilor în curs de dezvoltare-părţi, la cererea acestora, care să le ajute să reunească şi să comunice, informaţiile cerute în prezentul articol şi să recenzeze mijloacele tehnice şi financiare necesare executării proiectelor propuse şi măsurilor de ripostă luate în baza art. 4. Acest ajutor va putea fi furnizat de alte părţi, prin organizaţii internaţionale competente şi prin secretariat, după caz.
   8. Orice grupare de părţi poate, sub rezerva de a se conforma directivelor conferinţei părţilor şi de a o aviza în prealabil pe aceasta, să se achite de obligaţiile enunţate în prezentul articol, prezentând o comunicare comună, cu condiţia de a include în aceasta o informaţie asupra modului în care fiecare parte s-a achitat de obligaţiile individuale care îi revin din convenţie.
   9. Informaţiile primite de secretariat şi despre care partea care le furnizează va indica că sunt confidenţiale, după criterii pe care conferinţa părţilor le va stabili, vor fi compilate de secretariat, astfel încât să păstreze acest caracter înainte de a fi transmise unuia dintre organele chemate să le primească şi să le examineze.
   10. Sub rezerva paragrafului 9 şi fără a renunţa la posibilitatea, pentru orice parte, de a face comunicarea sa publică oricând, comunicările prezentate de părţi în aplicarea prezentului articol sunt puse de secretariat la dispoziţia publicului concomitent cu supunerea lor conferinţei părţilor.

   ARTICOLUL 13
  Reglementarea problemelor privind aplicarea

    Conferinţa părţilor va studia, la prima sa sesiune, realizarea unui proces consultativ multilateral, la dispoziţia părţilor, la cererea acestora, pentru reglementarea problemelor referitoare la aplicarea convenţiei.

   ARTICOLUL 14
  Reglementarea diferendelor

   1. În caz de diferend între două sau mai mult de două părţi privind interpretarea sau aplicarea convenţiei, părţile interesate se străduiesc să îl regleze pe calea negocierii sau prin orice alt mijloc paşnic la alegerea lor.
   2. Când ratifică, acceptă sau aprobă convenţia sau aderă la aceasta sau în orice moment care urmează acestora, o parte care nu este o organizaţie regională de integrare economică poate declara, printr-un instrument scris depus depozitarului, că, faţă de orice diferend legat de interpretarea sau aplicarea convenţiei, ea recunoaşte ca obligatoriu de drept şi în afara unei înţelegeri speciale referitoare la orice parte care acceptă aceeaşi obligaţie:
   a) supunerea diferendului Curţii Internaţionale de Justiţie;
   b) arbitrajul, conform procedurii pe care o va adopta imediat ce va fi posibil conferinţa părţilor printr-o anexă consacrată arbitrajului.
    O parte care este o organizaţie regională de integrare economică poate face, în materie de arbitraj, o declaraţie în acest sens, conform procedurii vizate la alin. b).
   3. Declaraţia făcută în aplicarea paragrafului 2 rămâne în vigoare la expirarea sa conform prevederilor sale sau până la expirarea unei perioade de 3 luni de la data la care notificarea scrisă a revocării acestei declaraţii a fost depusă la depozitar.
   4. Depunerea unei noi declaraţii, notificarea revocării unei declaraţii sau expirarea unei declaraţii nu afectează cu nimic o procedură începută la Curtea Internaţională de Justiţie sau la tribunalul arbitral, cu condiţia ca părţile la diferend să nu convină altfel.
   5. Sub rezerva paragrafului 2, dacă la expirarea termenului de 12 luni de la data la care o parte a notificat unei alte părţi existenţa unui diferend între ele, părţile interesate nu au ajuns la rezolvarea diferendului dintre ele folosind mijloacele descrise la paragraful 1, diferendul, la cererea uneia dintre părţile la diferend, este supus concilierii.
   6. O comisie de conciliere a fost creată la cererea oricăreia dintre părţile la diferend. Comisia este compusă din membri desemnaţi, în număr egal, de fiecare parte interesată şi dintr-un preşedinte ales de comun acord de membrii desemnaţi de părţi. Comisia prezintă o recomandare pe care părţile o examinează cu bună-credinţă.
   7. Conferinţa părţilor va adopta, de îndată ce va fi posibil, o procedură complementară de conciliere într-o anexă consacrată concilierii.
   8. Dispoziţiile prezentului articol se aplică oricărui instrument juridic conex pe care conferinţa părţilor îl poate adopta, cu condiţia ca instrumentul să nu dispună altfel.

   ARTICOLUL 15
  Amendamente la convenţie

   1. Orice parte poate propune amendamente la convenţie.
   2. Amendamentele la convenţie sunt adoptate la o sesiune ordinară a conferinţei părţilor. Textul oricărei propuneri de amendament la convenţie este comunicat părţilor de către secretariat, cu cel puţin 6 luni înainte de reuniunea la care acesta este propus spre adoptare. Secretariatul comunică, de asemenea, propunerile de amendament semnatarilor convenţiei şi, pentru informare, depozitarului.
   3. Părţile nu precupeţesc nici un efort pentru a ajunge la un acord prin consens asupra oricărei propuneri de amendament la convenţie. Dacă orice efort în acest sens se dovedeşte inutil şi nu intervine nici un acord, amendamentul este adoptat printr-un vot care să întrunească trei sferturi din majoritatea părţilor prezente şi votante. Amendamentul adoptat este comunicat de către secretariat depozitarului, care îl transmite tuturor părţilor, pentru acceptare.
   4. Instrumentele de acceptare a amendamentelor sunt depuse la depozitar. Orice amendament, adoptat conform paragrafului 3, intră în vigoare, pentru părţile care l-au acceptat, la 90 de zile de la data primirii de către depozitar a instrumentelor de acceptare a cel puţin trei sferturi din părţile la convenţie.
   5. Amendamentul intră în vigoare pentru oricare dintre celelalte părţi la 90 de zile de la data depunerii, de către această parte, la depozitar, a instrumentului său de acceptare a respectivului amendament.
   6. În spiritul prezentului articol, prin expresia părţi prezente şi votante se înţelege părţile care sunt prezente şi care votează "pentru" sau "împotrivă".

   ARTICOLUL 16
  Adoptarea şi amendarea anexelor convenţiei

   1. Anexele convenţiei fac parte integrantă din aceasta şi, cu excepţia dispoziţiei contrar exprimate, orice referinţă la convenţie constituie o referinţă la anexele sale. Fără a prejudicia dispoziţiile art. 14 paragraful 2 alin. b) şi paragraful 7, anexele se limitează la liste, formule şi alte documente descriptive cu caracter ştiinţific, tehnic, procedural şi administrativ.
   2. Anexele convenţiei sunt propuse şi adoptate potrivit procedurii descrise la art. 15 paragrafele 2, 3 şi 4.
   3. Orice anexă adoptată în aplicarea paragrafului 2 intră în vigoare, pentru toate părţile la convenţie, la 6 luni după data la care depozitarul le-a notificat adoptarea, excepţie făcând părţile care, în acelaşi interval, notifică în scris depozitarului că ele nu acceptă această anexă. Faţă de părţile care retrag această notificare de neacceptare, anexa intră în vigoare după 90 de zile de la primirea de către depozitar a notificării acestei retrageri.
   4. Pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare de amendamente la anexele convenţiei, procedura este aceeaşi ca pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor, conform paragrafelor 2 şi 3.
   5. Dacă adoptarea unei anexe sau a unui amendament la o anexă necesită un amendament la convenţie, această anexă sau acest amendament nu intră în vigoare decât atunci când amendamentul la convenţie intră el însuşi în vigoare.

   ARTICOLUL 17
  Protocoale

   1. Conferinţa părţilor poate, la oricare dintre sesiunile sale ordinare, să adopte protocoale la convenţie.
   2. Textul oricărui protocol propus este comunicat părţilor, de către secretariat, cu cel puţin 6 luni înainte de sesiune.
   3. Regulile care determină intrarea în vigoare a oricărui protocol sunt definite de protocolul însuşi.
   4. Numai părţile la convenţie pot fi părţi la un protocol.
   5. Numai părţile la un protocol iau decizii în virtutea respectivului protocol.

   ARTICOLUL 18
  Drept de vot

   1. Fiecare parte la convenţie dispune de un vot, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 de mai jos.
   2. În domeniile competenţei lor, organizaţiile de integrare economică regională dispun, pentru a-şi exercita dreptul lor de vot, de un număr de voturi egal cu numărul statelor membre care sunt părţi la convenţie. Aceste organizaţii nu exercită dreptul lor de vot dacă unul dintre statele membre îl exercită pe al său şi invers.

   ARTICOLUL 19
  Depozitarul

    Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este depozitarul convenţiei şi al protocoalelor adoptate conform art. 17.

   ARTICOLUL 20
  Semnarea

    Prezenta convenţie este deschisă semnării de către statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membre ale unei instituţii specializate a Naţiunilor Unite, părţi la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, precum şi la organizaţiile de integrare economică regională, la Rio de Janeiro, în timpul Conferinţei Naţiunilor Unite asupra mediului şi dezvoltării, apoi la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la New York, de la 20 iunie 1992 la 19 iunie 1993.

   ARTICOLUL 21
  Dispoziţii tranzitorii

   1. Până la sfârşitul primei sesiuni a conferinţei părţilor, funcţiile de secretariat vizate la art. 8 vor fi exercitate provizoriu de către secretariatul creat de Adunarea generală a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia sa nr. 45/212 din 21 decembrie 1990.
   2. Şeful secretariatului provizoriu vizat la paragraful 1 de mai sus va colabora strâns cu grupul interguvernamental de experţi pentru studierea schimbării climei, astfel încât acesta să poată răspunde nevoilor obiective de aviz ştiinţific şi tehnic obiectiv. Vor putea fi consultate alte organe ştiinţifice competente.
   3. Fondul Global pentru Mediu al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu şi al Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare va fi entitatea internaţională însărcinată să asigure, cu titlu provizoriu, funcţionarea mecanismului financiar vizat la art. 11. Ar trebui, în această privinţă, ca fondul să fie reorganizat în mod corespunzător, iar componenţa membrilor săi să devină universală, pentru a putea răspunde la exigenţele prevederilor art. 11.

   ARTICOLUL 22
  Ratificare, acceptare, aprobare sau aderare

   1. Convenţia este supusă ratificării, acceptării, aprobării sau aderării statelor şi organizaţiilor de integrare economică regională. Ea va fi deschisă aderării a doua zi după ce va înceta să fie deschisă semnării. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare sunt depuse la depozitar.
   2. Orice organizaţie de integrare economică regională care devine parte la convenţie, fără ca unul dintre statele sale membre să fie parte la aceasta, este legată prin toate obligaţiile care decurg din convenţie. Când unul sau mai multe state membre ale unei asemenea organizaţii sunt părţi la convenţie, această organizaţie şi statele sale membre cad de acord asupra responsabilităţilor lor în executarea obligaţiilor pe care i le impune convenţia. În caz asemănător, organizaţia şi statele sale membre nu sunt abilitate să exercite concomitent drepturile care decurg din convenţie.
   3. În instrumentele lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, organizaţiile de integrare economică regională indică gradul lor de competenţă faţă de problemele determinate de convenţie. În plus, aceste organizaţii informează depozitarul, care informează, la rândul său, părţile despre orice modificare deosebită a gradului competenţei lor.

   ARTICOLUL 23
  Intrarea în vigoare

   1. Convenţia va intra în vigoare după 90 de zile de la data depunerii celui de-al cincizecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
   2. Pentru fiecare stat sau organizaţie de integrare economică regională care ratifică, acceptă sau aprobă convenţia sau aderă la ea după depunerea celui de-al cincizecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare după 90 de zile de la data depunerii de către acest stat sau de către această organizaţie a instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
   3. În spiritul paragrafelor 1 şi 2, instrumentul depus de o organizaţie de integrare economică regională nu este considerat în plus faţă de cele depuse de statele sale membre.

   ARTICOLUL 24
  Clauze restrictive

    Nici o rezervă nu poale fi făcută la prezenta convenţie.

   ARTICOLUL 25
  Denunţare

   1. La expirarea termenului de 3 ani de la data intrării în vigoare a convenţiei pentru o parte, aceasta va putea să o denunţe printr-o notificare scrisă la depozitar.
   2. Această denunţare va avea efect la expirarea termenului de un an de la data la care depozitarul a primit notificarea sau la orice dată ulterioară specificată în respectiva notificare.
   3. Orice parte care a denunţat convenţia va fi considerată ca având denunţat şi orice protocol la care ea este parte.

   ARTICOLUL 26
  Texte autentice

    Originalul prezentei convenţii, ale cărei texte în limbile engleză, arabă, chineză spaniolă, franceză şi rusă sunt în egală măsură autentice, va fi depus la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    În baza acestuia, subsemnaţii, legal autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
    Făcută la New York la data de 9 mai 1992.

   ANEXA Nr. I
   
Australia Japonia
Austria Letonia*)
Belarus*) Lituania*)
Belgia Luxemburg
Bulgaria*) Olanda
Canada Noua Zeelandă
Cehoslovacia*) Norvegia
Danemarca Polonia*)
Comunitatea Europeană Portugalia
Estonia*) România*)
Finlanda Federaţia Rusă*)
Franţa Spania
Germania Suedia
Grecia Elveţia
Ungaria*) Turcia
Islanda Ucraina*)
Irlanda Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord
Italia Statele Unite ale Americii.
    ___________
    *) Ţări în tranziţie spre o economie de piaţă.

   ANEXA Nr. II
   
Australia Japonia
Austria Luxemburg
Belgia Olanda
Danemarca Noua Zeelandă
Comunitatea Europeană Norvegia
Finlanda Portugalia
Franţa Spania
Germania Suedia
Grecia Elveţia
Islanda Turcia
Irlanda Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord
Italia Statele Unite ale Americii.

X

Clic aici pentru a închide harta



Alegeți un județ de pe hartă pentru a fi redirecționat spre autoritatea locală.